Entuziasmul la ideea de convergență fix-mobil (CFM) a murit de mult, dar lucrurile s-ar putea schimba odată cu apariția 3G. La Telecom '˜95, CFM promitea integrarea comutatoarelor de trafic vocal mobil și fix - cu economii la nivel de rețea, argumentau Nokia, Nortel și Siemens - și, pentru clienți, perspectiva fericită a unui singur număr, o singură factură și un singur terminal. La această oră, vechile argumente au fost uitate, CFM devenind un joc al vânzărilor încrucișate, în care furnizorii de servicii fixe/mobile oferă pachete combinate bazate pe reduceri, fără mari inovații.
Cu 3G, noțiunea CFM poate reveni în forță. Utilizatorii mobili din companii vor avea parte de bandă mult mai largă și vor putea accesa rapid informațiile de pe intranet-urile de companie. Ceea ce nu va însemna că vor începe să folosească un singur dispozitiv, cum prevedeau entuziaștii timpurii ai CFM. Va fi întotdeauna mai rezonabil să accesezi informația printr-un PC, nu printr-un dispozitiv mobil, când stai la birou. CFM pentru companii înseamnă astăzi interfețe de aplicații comune pentru dispozitivele fixe și mobile. Iar dacă furnizorii de servicii pot oferi clienților lor din rândul companiilor un contact unic la punctul de vânzare a serviciului fix/mobil, aceasta ar trebui să devină sinonim cu 'noua față' a CFM.
De la integrare la separare
Principalul motiv pentru care CFM nu s-a materializat în forma inițială a fost că multe PTT-uri (Poște, Telegraf și Telecomunicații) - ca Deutsche Telekom, BT sau RomTelecom - au preferat să-și opereze separat afacerile fixe și mobile. Serviciile pentru clienți, vânzările și mai ales operarea rețelelor fixe și mobile diferă total, iar a încerca să le integrezi poate fi un coșmar. În plus, comutatoarele fix/mobile devin prea complexe și aproape imposibil de gestionat odată atinsă o masă critică. Dincolo de hardware, serviciile fixe diferă de cele mobile prin bazele de date și funcțiile software - HLR (home location register) și sisteme de mediere pentru rețelele mobile, capacitate IN pentru cele fixe -, care reclamă competențe foarte diferite și sunt greu de adus împreună.
Economii se pot obține, însă, printr-o altă formă de convergență: agregarea traficului mobil și fix pe aceeași magistrală. În general, nu are sens ca operatorii mobili să construiască o magistrală fixă paralelă, deoarece traficul generat rareori justifică investiția suplimentară. Soluțiile de tranzit prin rețeaua unui operator fix sunt, comparativ, mai ieftine.
Pe viitor, când 3G va fi operațional, adică peste cel puțin 2-3 ani, analiștii anticipează CFM la nivel IP, prin intermediul comutatoarelor-software. 'Oamenii trebuie să învețe mai întâi să opereze eficient rețelele 3G', apreciază Sebastian Brandis, șeful serviciilor de date la BT Ignite Carrier Services (BTICS), citat de Telecommunications International.
CFM pentru companii
BTICS, divizia internațională de capacitate en gross a grupului BT, numără printre clienții săi operatori de rețele fixe, furnizori de servicii Internet și operatori mobili. Pentru aceștia din urmă, BTICS propune 'biroul agil', constând într-o soluție practică CFM pentru utilizatorii finali. 'Același număr și aceeași adresă IP nu mai sunt privite ca esențiale. Este mai important să ai o interfață unificată om-mașină, care să ofere acces la aceleași servicii indiferent de dispozitivul folosit', explică același Sebastian Brandis. Avantajul central al suitei de servicii complementare fixe/mobile a BTICS este că utilizatorii își pot actualiza și sincroniza toate dispozitivele folosite pentru acces la intranetul companiei, fie că este vorba de laptop, PDA sau xDA.
Analiștii avertizează, însă, că operatorii mobili vor întâmpina dificultăți în cucerirea companiilor multinaționale (CMN) cu pachetele lor integrate de servicii fixe și mobile, riscul fiind ca ei să rămână simpli furnizori de conducte. O companie multinațională are nevoie, în privința mobilității, de 'bandă mobilă, conectivitate internațională și integrarea aplicațiilor mobile cu bazele de date și procedurile deja împământenite de operațiile pe linii fixe - 3 seturi de competențe oferite de 3 grupuri diferite', punctează Graham Wilde, CEO al firmei britanice de consultanță BWCS. În viziunea acestuia, cea mai multă credibilitate în relația cu multinaționalele o au integratorii de sisteme; spre deosebire de operatorii mobili, aceștia înțeleg bine procesele și procedurile dintr-o organizație mare. Astfel că pe acest segment de piață, operatorilor mobili se vor alege doar cu vânzări de capacitate conducând la profituri reduse.
Orange România, de exemplu, pare să fi integrat această tendință în strategia sa de exploatare a rețelei de fibră optică recent construită: deși anticipează o flexibilitate mai mare în oferta de pachete pentru clienții mari în baza noilor capacități de transmisie, 'după 1 ianuarie 2003 suntem dispuși să închiriem o parte din magistrala noastră pentru servicii de comunicații', declara în octombrie Yves Gauthier, directorul comercial al Orange România.
CFM pentru consumatori
CFM se manifestă și prin substituirea telefoanelor fixe cu terminale mobile - o tendință ce nu și-a făcut simțită încă prezența la noi: tarifele mari la telefonia mobilă în comparație cu ale RomTelecom.
În Danemarca, însă, Orange a atacat direct operatorul național de telefonie fixă, TDC, printr-o politică tarifară menită să accelereze substituirea fixului cu mobilul. Numit Mono și lansat în septembrie, noul pachet tarifar aduce apelurile de pe mobil către fix la același nivel cu cele de pe fix pe fix ale TDC. Apelurile mobil-mobil au rămas ridicate, în linie cu ceilalți operatori mobili. Scopul nu este atragerea de noi clienți mobili, ci de câștigare a unui trafic care până acum trecea prin rețelele fixe și care poate stimula serios profiturile operatorului mobil, comentează CommunicationsWeek International, citând-o pe Monique Mouille-Zetterstrom, CEO Orange A/S din Copenhaga. Analiștii privesc evenimentul ca un semnal pentru piața europeană. În Coreea, acolo unde există o piață cu un avans de 3-5 ani față de Europa, mai mulți operatori oferă prețuri similare. Firma de consultanță daneză Strand Consult estimează că noile tarife îi vor aduce Orange circa 100.000 de noi clienți, dintre care unii chiar de la Duet, oferta combinată fix-mobil a TDC.
Pericolul pentru operatorii de linii fixe ce nu au și operațiuni mobile este iminent. Banca de investiții Schroder Salomon Smith Barney (SSSB) estimează că, în 5 ani, 50% din totalul minutelor vorbite va fi alocat telefoniei mobile. La ora actuală, convorbirile mobile reprezintă între 15% și 25% din traficul vocal european, cu o tendință de pierdere a liniilor de acces de către operatorii de fix de 3% pe an. În timp ce operatorii de cablu sunt marii câștigători ai acestei afaceri, unele câștiguri ajung și la operatorii mobili.
Traficul mobil constituie numai 15% din traficul telecom danez, iar Orange nu e singurul agresor la adresa pieței liniilor fixe. Și Sonofon se concentrează pe migrarea de pe fix pe mobil, iar autoritatea de reglementare daneză face presiuni asupra TDC pentru a reduce tarifele pe apelurile primite din rețelele mobile în orele de vârf cu 8,5%, începând din 2003.
Analiștii avertizează că o reducere atât de drastică din partea Orange cum e cea din oferta Mono poate pune în pericol veniturile Orange. SSSB consideră că 'nu e nevoie să fii atât de agresiv ca operator mobil. Dacă o reducere de 40% a tarifelor îți aduce aceeași creștere a volumului ca o reducere de 10%, efectele se vor vedea sigur la venituri'. Orange speră că utilizatorii Mono vor consuma lunar în medie minim 600 de minute de voce mobilă. Taxa lunară mai mare decât la celelalte pachete s-ar putea dovedi atractivă, de fapt, numai pentru utilizatorii cu volum mare de convorbiri. Nu este încă clar, totuși, dacă aceștia nu se vor trezi cu o factură mai mare la sfârșitul lunii, contracarează președintele TDC Mobil Denmark, Mads Middelboe. 'Tarifarea pare foarte clară, dar s-ar putea să nu fie la fel din punctul de vedere al clientului'. TDC argumentează că Mono va fi atractivă pentru un segment redus de populație. Mobilele rămân complementare liniilor fixe cât timp apelurile internaționale în rețelele mobile sunt încă mai scumpe decât prin cele fixe.
Dar dacă un operator mobil operează și o rețea fixă? Orange România a anunțat că va intra pe piața telefoniei (fixe) internaționale din 2003. Ce șanse sunt ca abonații RomTelecom să aleagă noile servicii în detrimentul RomTelecom? Telecommunications International îl citează pe Neil Montefiore, CEO la operatorul mobil M1 din Singapore, care se declară la fel de sceptic ca și Middelboe din Danemarca. În Singapore, piața apelurilor internaționale directe s-a liberalizat în aprilie 2000, ceea ce a dat M1 acces la clienții liniilor fixe din Singapore: utilizatorii formează pur și simplu un cod de 3 cifre pentru a accesa tarifele internaționale ale M1. Cu toate acestea, Montefiore vede apelurile internaționale, fixe și mobile, ca pe orice altă sursă de venituri, doar cu profituri mai mari decât cele obținute înainte de liberalizare prin re-vânzarea serviciilor internaționale ale SingTel. Apelurile internaționale aduc cca. 12% din veniturile M1, dintre care 6-7% vin de la abonații de pe linii fixe, restul de 85% provenind de la proprii abonați mobili. Cu alte cuvinte, posibilitatea de pre-selecție a apelurilor internaționale nu a avut un impact semnificativ în câștigarea afacerilor altor operatori, nici în adoptarea unui model CFM în Singapore.
În Italia, în schimb, grupul Wind - format din operatorul fix numărul 2 (Infostrada) și cel mobil numărul 3 (Wind) - își promovează puternic serviciile convergente fix-mobile. Cu rețeau fixă și cea mobilă construite practic de la zero și baze de date integrate cu clienții fix/mobil, Wind pretinde că poate lansa pachete combinate la 48 de ore de la concepție. Trei astfel de pachete au fost deja lansate și, alături de factura unificată, Wind speră să atragă clienții altor rețele. Dar ca vânzările încrucișate să funcționeze, este nevoie de un număr suficient de noi clienți încât reducerile din oferte să fie depășite.
Portalurile GSM
Nici ideea de comutator fix-mobil nu a dispărut cu totul. Majoritatea operatorilor alternativi de linii fixe de pe piețele liberalizate au apelat la un nou model de afaceri care amenință, de data aceasta, veniturile operatorilor mobili din taxele de terminare a apelurilor din rețelele fixe. Acestea sunt în toată Europa foarte mari. Deși controversate din punct de vedere legislativ (Marea Britanie le interzice), portalurile GSM au luat amploare în Belgia, Franța Germania și Italia, fapt care nu i-a determinat pe operatorii mobili să coboare taxele. Instalarea unui portal GSM este surprinzător de facilă. Furnizorii de portaluri achiziționează cartele SIM de la operatorii mobili și le instalează într-un comutator fix-spre-mobil pe post de portal. Trebuie doar să închirieze o linie E-1 sau ISDN care să îi conecteze la operatorii alternativi. După aceea, pot prelua un apel de pe o rețea fixă și termina pe o rețea mobilă ca și cum ar fi vorba de un apel din acea rețea mobilă (apel mobil 'în rețea'). Rezultatul este o economie substanțială pentru operatorii alternativi. Conform Oftel, costurile medii pe terminarea apelului într-o rețea mobilă sunt în Marea Britanie de 17 pence/minut. În schimb, apelurile terminate 'în rețea' pot coborî până la 4-5 pence pe minut. Conform ANRC, în România, la ora actuală, tarifele de interconectare de pe fix pe mobil sunt de 12 cenți USD/ minut, în timp ce un apel 'în rețea' poate coborî până la 1 cent USD/minut. Deși s-ar părea că operatorii mobili pierd din veniturile din taxele impuse operatorilor de linii fixe pentru terminarea apelurilor în rețelele lor, ei câștigă din vânzarea de cartele SIM. În plus, aceste cartele SIM funcționează non-stop, generând trafic ca și când ar fi telefoane mobile, ceea ce crește direct veniturile medii per utilizator ale operatorilor mobili, unitatea de măsură financiară centrală a comunității.
Apelurile pe mobil sunt una din cele mai controversate probleme legislative la nivel european. În România, după liberalizare, taxele de terminare a apelurilor în rețelele mobile și fixe vor fi reglementate, susține ANRC, astfel încât să reflecte costurile reale de operare. Operatorii mobili au protestat deja, anticipând scăderi de cca.20 milioane USD anual ale veniturilor din interconectare și colocare.
