Dicționarul de față este o colecție de instrumente abstracte prin care realitatea a fost segmentată semantic, în conformitate cu anumite rațiuni ce țin de practica zilnică. Televiziunea, ca fenomen de masă, abia a împlinit cu puțin peste o jumătate de secol, iar evoluția ei tehnologică a determinat schimbarea echipamentelor, a modului de lucru, a făcut să apară meserii noi și noi genuri de programe. Astfel, chiar și unele cuvinte mai vechi au trebuit să se înnoiască. Termenii inventariați aici nu aparțin exclusiv televiziunii deoarece terminologia acesteia a fost preluată și adaptată din alte domenii cu care se înrudește: cinematografia, jurnalismul, teatrul, managementul, publicitatea. Pentru a ușura identificarea termenilor pe domenii, la sfârșitul lucrării există un indice tematic, alcătuit din următoarele categorii: Jurnalism de televiziune, Echipă, Imagine, Lumină, Montaj, postprocesare, Sunet, Scenografie, Producție, organizare, Tehnică de televiziune, Programare, Audiență, Publicitate, promo, Noțiuni economice și comerciale.
