Există, în prezent, o alternativă la apelurile vocale prin circuite comutate, care a devenit foarte populară recent, mai ales în SUA: tehnologia push-to-talk (PTT).
Serviciul PoC (Push-to-talk over Cellular) reprezintă un serviciu de comunicații bidirecțional de tip half-duplex. Funcționează la fel ca și popularul sistem walkie-talkie, fiecare participant putând să vorbească, însă doar unul odată. Serviciul PTT nu a fost creat pentru a înlocui apelurile vocale obișnuite, ci pentru un schimb rapid de informații între utilizatori.
Utilizarea unei aplicații PTT este foarte simplă. Utilizatorul selectează un alt utilizator dintr-o listă de contacte (care de obicei afișează și disponibilitatea acestora în acel moment) și apasă butonul PTT dedicat, transmițând un mesaj vocal către celălalt utilizator. Mesajul este transferat imediat către celălalt participant la discuție, în timp real.
Până acum, pentru implementarea tehnologiei PTT au fost folosite doar protocoale proprietare. Pentru a se asigura însă interoperabilitatea, OMA (Open Mobile Alliance) lucrează la dezvoltarea unui standard deschis pentru comunicațiile PTT. Printre membrii OMA se numără furnizori wireless ca Nokia sau Motorola, companii IT, operatori de telefonie mobilă, cât și furnizori de aplicații și conținut. În acest moment, ultima versiune a acestui standard este versiunea-candidat 1.0, lansată pe 6 octombrie, o serie de servere și clienți compatibile cu această versiune aflându-se deja în stadiul de dezvoltare.
Care sunt principalele componente ale unui sistem PTT? În afară de un client PoC, bineînțeles că este nevoie și de un server PoC, a cărui responsabilitate este să permită clienților să inițieze și să conducă sesiuni PTT. Odată inițializată o sesiune PoC, clientul poate transmite date în format audio. Aceste liste sunt stocate într-un format independent de aplicații, putând fi folosit și de alte aplicații.
Structurile de date specifice PTT, cum ar fi grupurile PoC, sunt stocate pe un server PoC XDM. Pentru a accesa orice server XDM, un proxy de agregație implementează un proxy HTTP, acesta transmițând mai departe cererile de la clienți către serverul XDM solicitat. Așadar, prezența contactelor este o caracteristică suportată de majoritatea clienților PTT. Aceasta permite utilizatorului să vizualizeze starea actuală a utilizatorilor din lista proprie de contacte. Stări posibile sunt, de exemplu, 'online', 'ocupat' sau 'nu deranjați!'. Un server de prezență stochează informațiile de prezență și notifică clienții atunci când starea contactelor din lista proprie de contacte se modifică. Utilizatorul își poate seta propria stare, aceasta apărând și în lista celorlalți utilizatori. Funcția de prezență este opțională pentru specificațiile PoC emise de OMA.
În plus față de apelurile PTT 'žnormale', de tip unul la unul, specificațiile OMA includ apelurile care implică un grup de utilizatori. Grupurile presetate conțin un număr de contacte și pot fi apelate prin simpla selectare a unui grup în cadrul aplicației PTT și apăsarea butonului PTT. Grupurile ad-hoc există doar pe durata unei sesiuni. Utilizatorul trebuie să selecteze mai întâi participanții din cadrul unui grup si apoi poate efectua apeluri către aceștia. Când un grup presetat sau unul ad-hoc este inițiat, toți membrii grupului respectiv sunt invitați în sesiune. Această invitație nu va apărea și în cazul grupurilor de chat, utilizatorii putând să intre sau să iasă din sesiune oricând doresc aceștia.
Cum funcționează însă serviciul PTT? În interiorul unui client PoC, un număr important de protocoale fac schimb de mesaje cu un server. Primul protocol este protocolul de inițiere a sesiunii (SIP). Este un protocol cu scop general ce poate fi utilizat pentru stabilirea oricărui tip de sesiune, el anunțând crearea sesiunii pe server și trimițând apoi mesaje-invitație, care încep sesiunea propriu-zisă. SIP folosește la rândul său protocolul de descriere a sesiunii (SDP), care stabilește parametrii media pentru o sesiune PoC. Pentru transmiterea datelor în format audio către clienți sunt utilizate protocoalele RTP (protocol de transport în timp real) și RTCP (protocol de control RTP). Protocolul RTCP este folosit pentru a asigura calitatea transimisiei audio.
Înainte ca utilizatorul să poate vorbi, clientul trebuie să ceară spațiu pentru transmisie de la server. Acesta este necesar pentru a garanta faptul că unui singur participant i se va permite odată să transmită date în format audio. Când serverul primește o astfel de cerere, o poate respinge sau o poate admite. În plus, serverul poate revoca oricând dreptul de transmisie. Protocolul utilizat pentru asigurarea spațiului de transmisie pe server este protocolul TBCP (talk burst control protocol) și folosește mesaje RTCP pentru schimbul de informații. Pentru implementarea unei soluții PoC compatibile cu standardele OMA, câteva sute de pagini de specificații trebuie parcurse, înțelese și implementate corect. Nu e surprinzător faptul că majoritatea implementărilor nu ar putea funcționa normal fără efectuarea unor teste. Pentru asigurarea interoperabilității între soluțiile PTT, OMA efectuează în mod regulat așa numitele 'Festivale de Teste', în timpul cărora membrii OMA pot testa combinații de soluții PTT, asigurându-se că vor interopera corect.
Ca să sintetizăm, serviciul PTT este o soluție care își are locul alături de apelurile vocale prin circuite comutate și apelurile VoIP. Principalele sale avantaje sunt accesul instantaneu, simplitatea sa, cât și eficiența în utilizarea resurselor unei rețele. Însă funcționalitatea descrisă mai sus este doar începutul unei întregi serii de așa numite servicii push-to-x. Ca și în cazul PTT, punctul forte al acestor servicii este accesul instantaneu. Un exemplu ar fi serviciul push-to-view, care le permite utilizatorilor schimbul de imagini în timpul unui apel PTT, sau serviciul push-to-find, în cazul acestuia fiind transmise informații de localizare.
