Pentru a preîntâmpina extinderea de masă a fenomenului de 'recondiționare' a
telefoanelor, principalii distribuitori și producătorii prezenți pe piața românească au demarat o nouă
contra-campanie. Telefoanele recondiționate reprezintă cca. 10% din totalul actual de 150 milioane USD de vânzări
legale de mobile în România, iar procentul este în creștere.
De unde vine noua îngrijorare? Din
recondiționarea telefoanelor simple, vechi de 2-4 ani, cu facilități de voce și SMS? În mică măsură, deși
păstrarea lor amână achiziția unui telefon nu pur și simplu nou, ci mai avansat, în condițiile în care oferta de
terminale este dominată de telefoane cu facilități de date tot mai sofisticate. 'Pericolul' vine mai din viitor.
Ce se va întâmpla dacă oamenii vor începe să recondiționeze, să decodeze și să updateze noile telefoane cu
facilități avansate de procesare, stocare și transmisie de date, așa cum pot face cu PC-urile? Și asta la o rată a
pirateriei software de 70% în România. La nivelul pieței globale, controlul producătorilor de terminale s-ar
pulveriza în favoarea unor mici producători cum e HTC (care a construit Orange SPV) și a unor dezvoltatori
software mai mult sau mai puțin anonimi, dar cu experiență în cererea de date. Distribuitorii, la rândul lor, ar
pierde veniturile substanțiale din vânzarea de terminale originale în favoarea unor subdealeri anonimi cu
expertiză în service.
În plus, istoria arată că o piață pulverizată (sau orizontalizată sau liberalizată sau
concurențială) nu e neapărat o 'democrație pentru căței', ci teren de exercitare a unor noi concurenți puternici:
'La date nu ne întrece nimeni', declara Microsoft acum un an în fața primilor 100 de operatori telecom ai lumii.
Sendo, fiul risipitor întors la matca Symbian în prag de faliment, a fost prima victimă a tranziției de la
telefonul mobil imuabil de unică folosință (pentru serviciile pentru care a fost creat) la dispozitivul portabil
cu sistem de operare și aplicații de sunet-poze-video ... de la Microsoft.
Dacă interesele producătorilor și
distribuitorilor au fost dintotdeauna în favoarea păstrării unei linii clare de demarcație între telefonul mobil
și computer, interesul utilizatorilor vorbește mai puțin de entuziasmul de a cumpăra un nou telefon la fiecare nou
tip de serviciu lansat de furnizorul de rețea. Deși operatorii și producătorii se dau de ceasul morții să impună
servicii de date la nivel de masă, pentru nimic în lume nu ar călca regula de aur a industriei mobile: un telefon
mobil este legat de componenta software cu care vine. Recondiționarea e soră cu decodarea, care e soră cu
actualizarea software a unui terminal, care e echivalentă cu 'hybris' în ochii mărcilor tradiționale de pe piața
terminalelor.
Nu-i de mirare nici că răsfățul în bandă largă promis de 3G a fost amânat în Europa: 3G nu poate
susține o piață de software mobil controlată de furnizorii hardware, când dezvoltatorii pot vinde direct prin
Internet, fără ajutorul lanțurilor de distribuție ale producătorilor și operatorilor, aplicații ce pot fi
descărcate, cu ușurință, în telefon. Nici operatorii nu vor putea controla ca până acum o lume mobilă în bandă
largă. Ceea ce analiștii numesc fragmentarea pieței europene - lipsa parteneriatelor cu producătorii și
dezvoltatorii de aplicații - scade șansele operatorilor de a obține venituri din conținut și aplicații, în plus
față de cele din simplul trafic al acestora - produs de terți, însă - în rețelele lor. Iar dacă operatorii nu au
profit, producătorii nu au comenzi.
