.

Andrei Dulski, Marketing Manager, Mobile Broadband - Business Unit Access, Ericsson:
"Ericsson intenționează să ducă banda largă în punctul în care a adus telefonia acum 20 de ani: adică să o facă mobilă și accesibilă oricui, oriunde."

Ericsson a anunțat pe 19 octombrie, într-o conferință de presă la Atena, că din această toamnă pune la dispoziția operatorilor mobili prima versiune a soluției HSDPA de upgrade pentru rețele WCDMA, cu viteze pe downlink  de 3,6 Mbps și că a finalizat testele pentru versiunea a doua de dezvoltare a standardului, ce va fi disponibilă comercial în a doua parte a lui 2006 și în care vitezele cresc la 14 Mbps pe downlink și la 1,8 Mbps pe uplink.

Noile viteze 3G le vor permite operatorilor mobili să devină jucători pe piața de bandă largă și să concureze direct cu operatorii de linii fixe și de cablu în segmentul cu cea mai rapidă dezvoltare din istoria comunicațiilor.

Accesul în bandă largă este unul din serviciile cu cea mai rapidă dezvoltare în istorie, a cărui rată anuală medie de creștere a fost estimată de Ericsson la 120% între anii 1998 și 2003, mai mare chiar decât a telefoniei mobile. În primii 5 ani de la apariție, aceasta a avut în medie un ritm de creștere de 110% pe an. Numai în 2004 s-au adăugat peste 50 de milioane de linii broadband în toată lumea, iar pentru 2009 estimările analiștilor ajung până la 400 de milioane de abonați de bandă largă.

Cu toate acestea, banda largă este în prezent teritoriul aproape exclusiv al comunității operatorilor de linii fixe și de cablu: dintr-un total de peste 175 milioane de linii în bandă largă la nivel global la mijlocul acestui an, 65% sunt linii ADSL, iar restul modemuri de cablu și, într-un procent foarte mic, fibră optică (sursa: Point Topic).

Până acum, în ciuda dezvoltării exponențiale a pieței broadband, operatorii mobili nu au putut atrage o cotă care să concureze cu tehnologiile tradiționale, în primul rând datorită vitezelor mai mici și costurilor mai mari presupuse de furnizarea capacității adecvate în rețelele lor. Vestea bună este că odată cu upgradarea la tehnologii ca HSDPA (high speed downlink packet access), operatorii mobili pot obține viteze mai mari și capacitate mai bună reducându-și simultan costurile de furnizare a serviciilor de date.

Până nu demult 1 MB de trafic mobil de date prin GPRS era tarifat la 1 euro. În prezent prețul tipic pentru 1 GB printr-un card PC de date prin 3G costă 50 euro. Aceasta reprezintă o reducere de 20 de ori a prețului către utilizatorii finali și o creștere de 10 ori a vitezei, de la o viteză practică de 32 kbps prin GPRS la una de 320 kbps prin 3G. Pe viitor, tehnologiile HSDPA pentru rețelele 3G/WCDMA și EV-DO Rev A pentru CDMA promit viteze reale de peste 1Mbps. Fișiere care durează minute întregi acum pentru a fi descărcate vor lua curând doar câteva secunde.

Cingular Wireless (SUA) a fost primul operator din lume care a început să ofere, din 18 octombrie, servicii printr-o rețea comercială HSDPA, folosind o soluție furnizată de Ericsson, ce asigură viteze medii de 400-700 kbps și ocazional peste 1 Mbps când e folosită cu dispozitive compatibile HSDPA.

Banda largă mobilă - perspective
Într-o analiză publicată în ediția 1/2005 a jurnalului de tehnologie telecom 'Ericsson Review', Andrei Dulski, director de marketing pe mobile broadband în cadrul Business Unit Access la Ericsson și Mikael Persson, director de strategie și business development pe WCDMA la Ericsson, expun pe larg oportunitățile de business deschise pentru operatorii mobili de noile capacități disponibile în rețelele lor 3G. Cei doi autori definesc banda largă mobilă ca un serviciu de acces Internet rapid, cu conexiune permanentă, bazat pe aceleași modele de business ca serviciile de bandă largă prin linii fixe, adică abonamente cu sumă fixă. Serviciul, care combină mobilitatea și disponibilitatea ubicuă cu caracteristicile asociate de utilizatori bandei largi, este livrat folosind tehnologii 3G, predominant către utilizatorii de computere laptop ce necesită conexiune constantă la Internet pentru acces web, e-mail etc. Terminalul - un card PC, PDA, modem 3G sau, mai nou, computere laptop cu 3G încorporat - folosește un SIM (subscriber identity module) separat pentru serviciul broadband.

Pentru operatorii mobili, intrarea pe piața accesului pur este echivalentă cu dublarea venitului mediu per utilizator, la veniturile din utilizarea serviciilor de voce și de date mobile așa cum le știm astăzi adăugându-se veniturile din serviciile bazate pe cardul de date. Paradigma tradițională a lățimii de bandă mobile limitate se apropie de sfârșit, iar operatorii sunt puși în fața unei noi provocări: care e combinația optimă între servicii cu venituri mari și, respectiv, mici per byte, în condițiile în care singura limită pentru aceste venituri devine acum suma maximă pe care este dispus consumatorul să o cheltuiască pentru servicii telecom.

Banda largă mobilă se va diferenția în 3 feluri de celelalte alternative tehnologice:

  • oferă suport complet pentru mobilitatea dispozitivelor
  • oferă acoperire universală
  • în ariile geografice în care rețeaua fixă nu este bine dezvoltată poate constitui singura opțiune pentru servicii broadband.

Mobilitatea terminalelor
Inițial, terminalul țintă al serviciilor de acces mobil broadband va fi laptopul echipat cu un modem celular sub formă de card PC. Operatorii se vor concentra pe firme și consumatori mobili cum sunt studenții și alte grupuri ce nu au o adresă permanentă unde să obțină o conexiune fixă în bandă largă. Penetrarea laptopurilor este în continuă creștere în lume, iar Ericsson estimează că vânzările de laptopuri le vor depăși pe cele de computere desktop pentru prima oară în 2006 în Europa de Vest, SUA urmând să treacă prin acest punct în prima parte a lui 2007. Proliferarea laptopurilor se datorează scăderii continue a prețurilor - un laptop poate costa azi numai 550 euro, aproape tot atât cât un telefon inteligent 3G - și tendinței utilizatorilor de a considera computerul personal tot mai puțin drept un dispozitiv electrocasnic folosit la comun și tot mai mult ca un dispozitiv personal, privat. Această evoluție lărgește piața potențială atât pentru serviciile de bandă largă, cât și pentru PC-uri, iar operatorii mobili sunt ideali poziționați pentru a deveni cea mai evidentă opțiune în materie de conectivitate broadband mobilă.

Segmente de utilizatori
Așa cum telefonia mobilă a lărgit piața serviciilor de telefonie, la fel se va întâmpla cu banda largă mobilă. În segmentul consumatorilor, serviciile mobile se adresează indivizilor și nu gospodăriilor în general. La fel, piața totală pentru servicii de bandă largă mobilă este mult mai mare decât piața pentru bandă largă fixă, cuprinzând atât utilizatorii care doresc mai multă mobilitate, cât și utilizatorii tradiționali non-mobili care au nevoie de bandă largă acasă sau la birou.

Utilizatorii profesionali. Banda largă mobilă ajută la creșterea productivității, permițând angajaților să acceseze rețelele de companie de oriunde, oricând e necesar, fie că utilizatorii pleacă din sediu sau doar de la masa de birou. Deși atât sectorul public, cât și cel privat pun mare accent pe implementarea mobilității forței de lucru, Ericsson estimează că segmentul cel mai deschis, mai tolerant la preț și mai profitabil va fi segmentul utilizatorilor corporate. Deși acest segment acordă o mare valoare mobilității, el tinde în același timp să prefere pachetele la prețuri fixe, care să le permită să-și prevadă și gestioneze costurile. Un sondaj efectuat de Ericsson în Suedia la începutul anului conchide că firmele suedeze din IT și din producție sunt dispuse să plătească peste 660 euro per angajat într-un an pentru bandă largă mobilă.

Consumatorii. Într-o anumită măsură, consumatorii vor și ei mobilitate, deși nevoia nu este atât de presantă ca în cazul segmentului de business. Consumatorii nu sunt nici la fel de dispuși ca cei din firme să plătească o taxă de lux pentru mobilitate. Dar există unele segmente, cum ar fi gospodăriile cu o singură persoană, studenții și consumatorii orientați pe mobilitate care pun preț pe a avea la dispoziție bandă largă mobilă oriunde s-ar afla. Popularitatea în creștere a computerelor laptop va alimenta cererea. Deja interesul consumatorilor s-a manifestat pentru tehnologii ce oferă mobilitate de rază limitată ca WiFi. Banda largă mobilă 3G va transforma această micro-mobilitate în mobilitate adevărată. De notat că utilizatorii vor folosi banda largă mobilă individual, adică vor avea abonamente personale. Aceasta va determina o schimbare de accent pe piața broadband, de la servicii generice pentru o gospodărie întreagă la servicii focalizate, personalizate pentru un anumit individ, așa cum se întâmplă acum cu serviciile de telefonie mobilă. În plus, operatorii mobili sunt în poziția unică de a oferi pachete de telefonie mobilă combinată cu servicii de bandă largă. Pe de altă parte, operatorii pot aborda și piața tradițională rezidențială. Din punctul de vedere al unui utilizator final, un serviciu de acces în bandă largă fără fir la un punct fix (fixed wireless) terminat într-un modem 3G este comparabil cu orice alt serviciu de bandă largă convențional bazat pe DSL sau cablu.

Modele de business
Predictibilitatea costurilor și simplitatea sunt criterii importante pentru utilizatorii finali. Ca atare, Ericsson susține că serviciile mobile de bandă largă ar trebui oferite cu un abonament fix lunar, așa cum sunt oferite în rețelele fixe. Această schemă de preț a venit ca un răspuns la accesul Internet prin dial-up unde utilizatorii folosesc liniile obișnuite de telefonie și plătesc prețuri bazate pe volumul de trafic, ceea ce le dă foarte puțin control asupra cheltuielilor. În mod similar, operatorii mobili sunt sfătuiți ca, pentru conectivitatea pură de date, să renunțe la schemele tradiționale de tarifare raportate la timp și volum de folosire din GPRS și să adopte în schimb modele de business broadband care maximizează capacitățile tehnologiilor 3G. Astăzi, unii operatori mobili practică un model hibrid de tarifare care pornește de la un tarif fix cu un plafon maxim ce servește drept punct de tranziție la tarifarea bazată pe utilizare. Deși justificat uneori, operatorii de linii fixe au experimentat cu prea puțin succes banda largă cu plafon maxim în diferite variante. Pentru a extinde piața adresabilă a serviciilor de bandă largă mobile, operatorii ar putea introduce scheme preplătite pentru utilizatorii de nișă precum călătorii de afaceri și alte tipuri de subscrieri în rețea pentru perioade limitate de timp. Importantă e aici tarifarea acestor servicii în funcție de timp (zile, săptămâni, luni) și nu în funcție de volumul absolut de trafic.

Riscul competiției din partea VoIP
Unii operatori mobili sunt preocupați de amenințarea furnizorilor de servicii de voce bazate pe IP, mai ales în combinație cu servicii mobile de bandă largă. Dar Ericsson susține că stă în puterea operatorilor mobili înșiși să elimine acest risc. Modul de tarifare a serviciilor de voce trece în prezent printr-un proces de tranziție dinspre taxarea în funcție de utilizare înspre așa-numite scheme 'buchet' de împachetare, introduse deja cu succes în SUA și în părți ale Europei. În esență, aceste pachete numite buchete pot fi considerate un abonament cu preț fix și cu un plafon maxim pentru serviciile de voce. Ele oferă utilizatorilor mai multe minute de voce, SMS și videotelefonie decât pot aceștia consuma realist vorbind într-o lună. Beneficiul acestor scheme este că odată ce au plătit abonamentul, utilizatorii percep toată utilizarea ulterioară ca și cum ar fi gratuită. Prin urmare, utilizatorii sunt prea puțin îndemnați să se complice cu client software special și interfețe dificile.

Ofertele la pachet se bazează pe o combinație de planuri buchet pentru voce și o taxă fixă pentru banda largă. O ofertă de acest tip servește ambele nevoi de comunicare ale unui utilizator tipic:

  • telefonul mobil - un dispozitiv mic, ușor de folosit care e întotdeauna disponibil pentru comunicații de voce și servicii de date pentru ecran mic și
  • computerul personal, folosit pentru acces Internet rapid, e-mail și alte servicii gen mesagerie instantanee și navigare Web.

Abilitatea fiecărui operator de a combina și oferi servicii pentru aceste dispozitive se va reflecta în veniturile din abonamente, migrație scăzută a clienților și eliminarea riscului de canibalizare a vocii.

Amenințarea schimbului de fișiere peer-to-peer
Traficul de date este întotdeauna considerat ca trafic cu prioritate scăzută care nu ar trebui să deranjeze serviciile cu prioritate ridicată ca vocea sau transmisiile.
Înainte de a introduce abonamentele cu taxă fixă și trafic nelimitat, operatorii mobili vor trebui să adopte mecanisme care să le protejeze rețelele de abuzurile de bandă fără a nemulțumi utilizatorii.
Operatorii ar trebui să ia act de interesul utilizatorilor față de aplicațiile peer-to-peer (cum sunt cele de schimb de fișiere) introducând mecanisme care identifică și reduc automat prioritatea acestor fluxuri de date, protejând rețeaua când rețeaua nu le poate susține. Când capacitatea este de ajuns (noaptea, de exemplu), aceste restricții nu se vor aplica.