După marea avalanșă tehnologică de la început de mileniu care a cuprins întreaga planetă, urmează inevitabil un nou pas: alfabetizarea tehnologică anticipată încă din anii 60 de renumitul profesor Mihai Nadin. Pe atunci, acesta emitea pentru prima dată ipoteza alcătuirii unei interfețe grafice, eliminându-se astfel comenzile greoaie care se făceau doar de la tastatură. Astăzi ne vine greu să credem că o simplă linie trasată cu mouse-ul se făcea introducând de la tastatură câteva șiruri de formule.
Mihai Nadin a anticipat și rolul artistic pe care îl pot avea computerele: a creat planuri pentru folosirea computerelor în domeniul artei. Orele predate la 'Rhode Island School of Design' (SUA) și Universitatea din Wuppertal (Germania) sunt și astăzi puncte de referință pentru graficieni.
C@M: Dacă 'Anticipation' este o carte a viitorului ce trebuie citită în prezent, va aduce ea ceva nou în domeniul comunicării dintre om și tehnologiile sale?
Mihai Nadin: Anticiparea este o dimensiune a realității pe care omenirea a ignorat-o după Descartes. Noi, cei care trăim, deci cei care comunicăm, nu suntem doar o realitate fizică, precum pietrele și electronii, ci și o realitate gânditoare. Asta e o diferență fundamentală.
Comunicarea limitată la fizica comunicării (cum ar fi modelul lui Shannon și Weaver) este senzațional de avansată. Comunicarea gândirii rămâne primitivă. Limitată de mijloacele pe care le folosim. A comunica înseamnă 'a aduce împreună'. Tehnologia ajută, dar a aduce împreună înseamnă altceva decât a stăpâni un telefon mobil sau accesul la Internet (e-mail, web etc.). Ceea ce ne aduce împreună este ceea ce facem. A face ceva are două dimensiuni: cea fizică (cum facem) și cea anticipatorie: DE CE facem ceea ce facem? Acest DE CE este tema cercetării mele în anticipație. Deci, de la un model funcțional la unul relațional! Da, oamenii care pricep anticiparea și care sunt pro-activi și nu reactivi (s-a petrecut ceva, reacționăm!) se vor înțelege mai bine.
C@M: De la anticipație să revenim la realitate. Cât de mult a reușit omul să comunice cu lucrurile din jur și implicit cu mașinile create tot de el?
Mihai Nadin: Anticipația este REALITATE, nu realitate redusă la fizică, ci una care integrează fizica și dimensiunea mentală (spirituală) a omului.
Noi nu comunicăm cu mașinile, asta e o expresie acceptată, nu comunicăm cu lucrurile. Le folosim! Asta e tot. În practica folosirii lor, imităm forme de comunicare care sunt umane. Dar imitația nu este decât o imitație. Uneori reușim mai bine, alteori mai prost. Reușim întotdeauna când am priceput cum se petrec lucrurile în procesele umane de comunicare. Când nu pricepem cum decurge comunicarea, când suntem grăbiți și superficiali, creăm aparate proaste care ne îndobitocesc. Este o jignire adusă omului să se comporte ca un prost, la nivelul de prostie al mașinii. Demnitatea umană a fost prea mult abandonată. În loc să continuăm pe acest drum al mediocrității, trebuie să pricepem mai bine cum comunică oamenii. Și nu putem pricepe aceste procese dacă continuăm să le reducem la nivelul fizicii, dacă continuăm să ignorăm anticiparea.
C@M: Tehnologia poate îndepărta omul de el însuși?
Mihai Nadin: Sigur. Armamentele moderne sunt foarte avansate. Ne îndepărtează de noi înșine în ritm forțat. Dar tehnologia poate să ne aducă și mai aproape unii de alții. Depinde de funcțiunea ei și mai ales de calitățile relaționale. A pune oameni în relație, în mod sensibil este important. Un medic care se folosește de mașini se apropie de om (pacient), dacă nu îl reduce la date cantitative și înțelege și rolul datelor calitative.
C@M: Ce reprezintă pentru dvs. 'The Civilization of Illiteracy'?
Mihai Nadin: Civilizația actuală. Este un moment istoric fundamental nou. Nici o societate nu a avut aceste caracteristici: imensa eficiență, non-determinism, aspect configurațional, paralelism, distribuire a activității și a vieții etc. Avem această eficiență pentru că altfel specia umană ar dispărea. Pentru a hrăni 6 miliarde de oameni trebuie să fim eficienți. Mai ales că aproape 80% din populația lumii nu produce nimic. Astăzi e cu putință să hrănim 6 miliarde din munca unei minorități. Dar problema reală cu care ne confruntăm este aceea a justificării fiecăruia. Fără muncă, așa ni s-a spus, nu e pâine. Ei bine, fără muncă mănâncă mulți, majoritatea în lumea asta. Și aceeași sunt și cei care trăiesc în mizerie.
Civilizația noastră este civilizația unei multitudini de forme de expresie, dominată de expresia vizuală '¦ analfabetismul nu mai e o excepție, ci regula acestei lumi. Pentru a fi eficienți, oamenii nu mai au nevoie de mijloacele de alfabetizare.
Mașinile au fost alfabetizate, ele pot citi și pot scrie pentru noi '¦ Ceea ce a rezultat și în mediocritatea acestei civilizații. Mai bogați ca oricând, mai productivi, mai proști, mai puțin dornici să fim răspunzători.
Dar nu vreau în nici un fel să proiectez o imagine negativă. Este un început, al unei dezvoltări care ne va aduce sub raportul cunoașterii foarte departe. Volumul cunoașterii umane se schimbă fundamental aproximativ din 3 în 3 ani.
C@M: Ce rol joacă telefonia mobilă și aplicațiile multimedia computerizate în dezvoltarea comunicării?
Mihai Nadin: Telefonia mobilă este expresia diseminării substratului digital. La fel ca și electricitatea, digitalul a devenit o parte a vieții noastre. Telefonul mobil este un computer, ca urmare tot ceea ce face computerul de pe masa noastră, face și mobilul. În plus, suportă mobilitatea. Asta e o mare diferență.
C@M: Se presupune că misteriosul continent Atlantida ar fi dispărut din cauza lipsei de comunicare între oamenii de știință și ignorarea semnalelor primite de la natură. Suntem și noi la un pas de acest lucru?
Mihai Nadin: Oamenii de știință nu comunică cu societatea, ei comunică între ei. Din miile de ipoteze care sunt generate în mod continuu, doar puține se afirmă și se confirmă. Ceea ce ne reunește, adică ceea ce justifică noțiunea de comunicare, este ceea ce facem. Pragmatica existenței. A ignora natura este posibil, pentru că majoritatea activităților noastre nu mai sunt bazate pe natură. În plus, suntem avansați în înțelegerea unor fenomene naturale. Cu un aparat GPS putem descoperi care parte a unui câmp cultivat cu cartofi sau orez este mai productiv, care are nevoie de mai multe îngrășăminte, de mai multe semințe etc. Natura a devenit o parte a existenței noastre practice. Facem în continuare greșeli, multe, dar evoluăm mult mai bine în zona înțelegerii efectelor de durată. Dacă vom integra anticipația, vom distruge mai puțin din potențialul naturii '¦
Este un moment istoric nemaipomenit: putem face greșeli mari, dar putem să avansăm mai bine decât în trecut. Depinde numai de noi.
C@M: Cartea a trecut de la suportul pe hârtie la cel electronic. Sunt bibliotecile în pericol sau asistăm la un nou pas făcut în Galaxia Gutenberg? Cum este privită cartea electronică în rândul studenților din Germania și din SUA?
Mihai Nadin: Cartea trăiește și va continua să trăiască. Va deveni mai specială, mai elitistă, dar va continua să joace un rol important. În locul tirajelor mari (o carte în milioane de exemplare, sau în sute de mii sau în zeci de mii'¦) vom continua să tipărim multe cărți în tiraje mici. Uneori 30-40 de exemplare.
Sunt la nivel calitativ foarte ridicat. Cartea mea despre anticipare este un exemplu. Tipărită în 6 culori, cu legătură japoneză, pe hârtie specială. Dar polul opus este DVD: 60.000 de exemplare. Și adresa pe WEB este vizitată de 500.000 de oameni! Aveți aici o imagine a fuzionării mediilor și a distribuției mediilor.
Biblioteci în pericol? Da. Costă mult să menții o bibliotecă. De aceea, vor rămâne puține biblioteci, dar bune. Prețioase. Celelalte vor dispărea. Vor deveni prezente în WWW. Galaxia Gutenberg? Aici trebuie precizat că McLuhan a făcut o mică greșeală: nu mediul este mesajul, ci invers, Mesajul este mediul!
Pasul următor: distribuirea cunoașterii (knowledge). Cunoașterea a devenit un produs care se consumă și în acest sens consumăm nu numai mesajele prin telefonia mobilă, ci și mesajele din spațiul extra-terestru. Carte electronică nu există! Ceea ce există e stupiditatea unora care vor să producă cărți electronice. În mediul electronic funcționează alte reguli. De aceea, succes au numai cursurile HOW TO? Adică instrucțiunile de executare. Astea se folosesc mult atât în Germania, cât și în USA. Universitățile pe Internet au eșuat lamentabil din nou: nu ajunge să ai o intenție bună. Trebuie să ai expertiza: cum învață omul? Ca urmare a acestei expertize se pot produce alternative digitale.
C@M: 'Viitorul primitiv' este o acomodare a omului cu provocările tehnologice?
Mihai Nadin: Da, este faza inițială a oricărei tehnologii. Dar după aceasta vine maturizarea. În loc de acomodare va urma provocarea: orice activitate atrage după sine alte activități. Acum, încă, mai funcționează principiul: am descoperit ceva, repede apare și o aplicație. Asta se va schimba. Am o idee nouă, un proiect nou, și pentru această activitate am nevoie de mijloace noi care să o facă posibilă. Noua mea carte explică acest lucru.
C@M: Ce rol joacă telefonul mobil în viața dumneavoastră? Ce marcă de telefon folosiți?
Mihai Nadin: În ultimii 6 ani am dezvoltat o mulțime de proiecte cu mobilitatea. Fiecare firmă a ținut să mă blagoslovească cu un telefon (Handy, cum se numește în Germania, celular cum se cheamă în America). Am pe biroul meu 7 sau 8 asemenea aparate. Dar: NU VREAU SĂ ABANDONEZ SPAȚIUL MEU INTIM, PERSONAL. Nu mă puteți suna la mobil pentru că nu dau numărul nimănui. Pot să folosesc mobilul'¦ Dacă am nevoie. Mărci? Cred că mărcile cunoscute: Nokia, Erikson, Siemens, Sony etc.
C@M: Aveți catedră atât în SUA, cât și în Germania. Cum reușiți să țineți pasul cu noile dezvoltări în domeniul comunicării și cum vă faceți înțeles în fața studenților?
Mihai Nadin: Singura metodă: făcând! Deci nu din lecturi (care aduc și ele câte ceva), ci rămânînd în avangardă. Gândesc în fiecare limbă în care funcționez, nu traduc. Studenții americani sunt foarte practici, cei din Germania/ Europa sunt mai critici. Fiecare, însă, realizează că fără a acționa, ci numai a vorbi despre lucruri nu se poate avansa.
C@M: Cum decurge o zi normală din viața dumneavoastră?
Mihai Nadin: 6.00 deșteptarea; momente personale (despre care nu vorbesc în public): 45 minute; exerciții: 45 minute; la 8.00 sunt la catedră. 10-12-14 ore pe zi. Nici o zi nu e repetată (altă structură). Lectură: circa 2 ore pe zi. Muzică: aproape permanent. Dacă ar fi să plece pe o insulă pustie, Mihai Nadin ar lua cu el 'Le petit prince', 'Psalmurile' și Machiavelli ('care a priceput pragmatica existenței'). 'Și muzică! Dar pentru muzică mi-ar ajunge computerul care nu trebuie să fie mai mare decât un mobil (dacă are configurația pe care i-am determinat-o eu). Și pe nevastă-mea!'
