Realizarea Uniunii Economice și Monetare (UEM) a UE, profunde și veritabile, reprezintă una din prioritățile Comisiei Europene (CE) în prezentul mandat. Primul pas în această direcție constă în foaia de parcurs pentru simplificarea Semestrului European, finalizarea Uniunii bancare și pentru mai buna cooperare cu Parlamentul European și cele naționale, conform oficialilor UE. Foaia cuprinde acțiunile imediate, conform prevederilor Tratatelor, pentru găsirea soluțiilor oportune la provocările UEM şi a a fost prezentată și discutată în reuniunea săptămânală a CE de la începutul lunii iulie. Documentul face parte din seria de măsuri și inițiative bazate pe așa-numitul "raport al celor 5 președinți", ce include planuri ambițioase de aprofundare a UEM, începând cu 1 iulie 2015, și, până cel mai târziu, în anul 2025.
Ce urmează, pe etape
CE va organiza, în următoarele săptămâni și luni, consultări cu statele membre, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, precum și cu alte instituții europene. Toate părțile interesate sunt invitate să participe activ la definirea modului în care Uniunea economică și monetară va fi finalizată. Astfel, în 22 iunie 2015, cei cinci președinți, respectiv președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, președintele Consiliului European, Donald Tusk, președintele Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, președintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi și președintele Parlamentului European, Martin Schulz, au prezentat planul de aprofundare și finalizare a UEM, sub forma unui raport comun.
Pentru ca viziunea referitoare la viitorul UEM să devină şi realitate, aceştia au propus măsuri concrete urmând a fi puse în aplicare pe parcursul a trei etape:
- Etapa 1 sau „aprofundarea prin practică” (1 iulie 2015 - 30 iunie 2017): utilizarea instrumentelor existente și a tratatelor în vigoare pentru a stimula competitivitatea și convergența structurală, pentru a realiza politici fiscale responsabile la nivel național și la nivelul zonei euro, pentru a finaliza Uniunea financiară și pentru a consolida răspunderea democratică;
- Etapa 2 sau „finalizarea UEM”: lansarea unor acțiuni mai ambițioase pentru a spori caracterul obligatoriu al procesului de convergență, de exemplu, printr-un set de criterii de referință, stabilite de comun acord, care ar putea deveni de natură juridică, precum și pentru a institui o trezorerie a zonei euro.
- Etapa finală (cel mai târziu până în 2025): după finalizarea etapei precedente și realizarea deplină a tuturor pașilor, o UEM profundă și veritabilă va oferi un mediu stabil și prosper pentru toți cetățenii statelor membre ale UE care au adoptat moneda unică, pe de o parte, și un mediu atractiv pentru aderarea altor state membre ale UE, dacă sunt pregătite să facă acest lucru, pe de altă parte.
Veritabila UEM imaginată încă din 1985
Pentru a pregăti tranziția de la etapa 1 la etapa 2, Comisia va prezenta o carte albă în primăvara anului 2017, care va evidenția următorii pași necesari, inclusiv măsurile juridice, în vederea finalizării UEM în etapa 2. Aceasta are drept model cartea albă din 1985, întocmită de Jacques Delors, care, printr-o serie de măsuri și un calendar asociat acestora, a pregătit terenul pentru Actul Unic European, reprezentând baza juridică a proiectului privind piața unică. Raportul se bazează pe cel precedent elaborat de președinții principalelor instituții europene, intitulat „Către o veritabilă Uniune economică și monetară”, precum și pe documentul din 2012 al Comisiei intitulat „Proiect pentru o Uniune economică și monetară profundă și veritabilă”, ce continuă să constituie elemente de referință esențiale pentru finalizarea UEM. Raportul reflectă deliberările și discuțiile personale ale celor cinci președinți și se concentrează asupra zonei euro, întrucât țările cu aceeași monedă au provocări, interese și responsabilități comune specifice.
Consolidarea UEM a început din 1 iulie 2015
Aceste măsuri se înscriu în optica celor cinci președinți potrivit căreia este oportun să se facă tranziția de la un sistem de norme la un sistem fondat pe instituții, pentru a se garanta că UEM este întemeiată pe o arhitectură transparentă și extrem de solidă. Realizarea unei UEM mai profunde și mai echitabile a fost una dintre cele 10 priorități majore ale președintelui Juncker enunțate în Orientările sale politice: „Euro este o monedă utilizată în prezent de 19 state membre ale UE și de peste 330 de milioane de cetățeni. Putem să fim mândri de acest lucru. Uniunea economică și monetară protejează Europa, însă modul său de funcționare poate fi îmbunătățit. Uniunea noastră economică și monetară rămâne incompletă; la preluarea mandatului, am promis că voi depune eforturi pentru a consolida și a completa măsurile fără precedent pe care le-am adoptat în timpul crizei și pentru a le face să devină mai echitabile din punct de vedere social și mai legitime din punct de vedere democratic. Noi, cei cinci președinți, expunem astăzi viziunea noastră comună. Lumea întreagă ne privește și dorește să știe încotro ne îndreptăm. Astăzi definim integrarea monetară și o conducem spre destinația sa finală.”
Criza economică şi financiară a consolidat UEM
La rândul său, Valdis Dombrovskis, vicepreședintele pentru moneda euro și dialog social, crede că: „Uniunea economică și monetară a fost consolidată în anii din urmă, nu în ultimul rând prin prisma crizei financiare și economice. Însă aceasta rămâne totuși incompletă. Raportul prezentat astăzi oferă piste menite să consolideze și mai mult uniunea economică și monetară în anii următori, procedându-se în etape. Suntem pregătiți să prezentăm propunerile specifice care sunt necesare pentru a materializa această viziune ambițioasă, dar pragmatică. Finalizarea UEM nu constituie însă un scop în sine, ci este o modalitate de a contribui la sporirea creșterii economice, a numărului de locuri de muncă și a prosperității pentru toți cetățenii, acum și în viitor.” În pofida progreselor înregistrate în ultimii câțiva ani, îndeosebi ca urmare a lansării uniunii bancare, UEM rămâne incompletă. Există divergențe semnificative la nivelul zonei euro, iar criza din ultima perioadă a scos și mai mult în evidență neajunsurile existente. Este clar că, având în vedere cele 18 milioane de șomeri și numărul mare de persoane expuse riscurilor de excluziune socială din cadrul societăților noastre, mai rămân multe de făcut pentru a conferi trăinicie zonei euro – a doua mare economie a lumii. Avem nevoie de o bază durabilă, echitabilă și cu legitimitate democratică pentru viitor, care să contribuie la sporirea creșterii economice, la crearea mai multor locuri de muncă și la mai multă prosperitate pentru toți cetățenii.
Ce aspecte sunt abordate în mod concret în raportul celor cinci președinți?
1. Către o uniune economică a convergenței, a creșterii economice și a ocupării forței de muncă
Această uniune ar trebui să se bazeze pe patru piloni, și anume: crearea unui sistem de autorități în materie de competitivitate la nivelul zonei euro; consolidarea punerii în aplicare a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice; un accent mai puternic pe ocuparea forței de muncă și pe obținerea unor performanțe sociale; o mai bună coordonare a politicilor economice în cadrul unui semestru european reînnoit (a se vedea anexa 2). Aceste obiective ar trebui puse în practică pe termen scurt (etapa 1), pe baza unor măsuri practice și a metodei comunitare. Pe termen mediu (etapa 2), procesul de convergență ar trebui să devină mai constrângător prin instituirea unui set de standarde comune de înalt nivel care ar urma să fie definite în legislația UE.
Autoritățile în materie de competitivitate
Obiectivul autorităților în materie de competitivitate nu ar trebui să fie acela de a armoniza la nivel transfrontalier practicile și instituțiile responsabile de stabilirea salariilor. Aceste procese diferă foarte mult în cadrul UE și reflectă în mod justificat preferințele și tradițiile juridice naționale. Pe baza unui model comun, fiecare stat membru ar trebui să decidă organizarea exactă a autorității sale în materie de competitivitate, însă acestea ar trebui să aibă legitimitate democratică și să funcționeze în mod independent. Actorii de la nivel național, cum ar fi partenerii sociali, ar trebui să își păstreze rolul conferit de practicile consacrate din fiecare stat membru, însă ar trebui să utilizeze avizele autorităților ca orientări în cursul negocierilor de stabilire a salariilor. Unele state membre, precum Țările de Jos și Belgia, au deja astfel de autorități.
2. Către o uniune financiară
Uniunea economică și cea financiară sunt complementare și se consolidează reciproc. Progresele realizate pe aceste două fronturi trebuie să reprezinte o prioritate absolută în etapa 1. Întrucât marea majoritate a banilor este constituită din depozite bancare, moneda poate fi cu adevărat unică doar dacă există același nivel de încredere în siguranța depozitelor bancare, indiferent de statul membru în care își desfășoară activitatea o bancă. Acest lucru necesită un mecanism unic de supraveghere bancară, un mecanism unic de rezoluție bancară și un sistem unic de garantare a depozitelor. Obiectivul privind mecanismul unic de supraveghere bancară a fost atins deja. S-a convenit asupra unui mecanism unic de rezoluție cu un fond unic de rezoluție (care va deveni operațional la 1 ianuarie 2016). Ca un pas următor, cei cinci președinți propun lansarea în cadrul etapei 1 a unui sistem european de garantare a depozitelor (European Deposit Insurance Scheme – EDIS), care ar putea fi instituit sub forma unui sistem de reasigurare la nivel european pentru sistemele naționale de garantare a depozitelor.
3. Către o uniune bugetară
Politicile bugetare nesustenabile nu numai că periclitează stabilitatea prețurilor din Uniune, ci afectează și stabilitatea financiară. Pe termen scurt (etapa 1), cei cinci președinți propun crearea unui consiliu bugetar european cu rol consultativ care ar coordona și ar completa consiliile bugetare existente deja la nivel național (a se vedea anexa 3). Consiliul respectiv ar urma să asigure o evaluare independentă, la nivel european, a modului în care bugetele îndeplinesc obiectivele economice formulate în cadrul de guvernanță bugetară al UE. Pe termen mai lung (etapa 2), ar trebui să fie instituită o funcție comună de stabilizare macroeconomică pentru a face față în mod mai eficient șocurilor care nu pot fi gestionate doar la nivel național. Aceasta ar urma să îmbunătățească atenuarea șocurilor macroeconomice de mare anvergură și ar asigura o mai mare reziliență a UEM. O astfel de funcție de stabilizare ar putea să se bazeze pe Fondul european pentru investiții strategice ca un prim pas, prin identificarea unei rezerve de surse de finanțare și de proiecte de investiții specifice zonei euro, care ar urma să fie valorificată.
4. Trecerea de la un sistem de norme la un sistem bazat pe instituții
O mai mare răspundere și integrare la nivelul UE și al zonei euro înseamnă o mai mare interdependență. De asemenea, acest lucru presupune o mai bună repartizare a noilor competențe și o transparență sporită cu privire la cine decide ce și când. Acum este momentul să ne revizuim și să ne consolidăm construcția politică: raportul propune consolidarea implicării și a controlului parlamentar, atât la nivel național, cât și la nivel european, în special în ceea ce privește recomandările specifice fiecărei țări, programele naționale de reformă și analiza anuală a creșterii. Pe termen scurt (etapa 1), UEM are nevoie de o reprezentare externă unificată, astfel cum se prevede în Orientările politice ale președintelui Juncker. În prezent, UE și zona euro nu sunt încă reprezentate ca o singură entitate în cadrul instituțiilor financiare internaționale, în special în cadrul FMI. Din cauza acestei fragmentări, UE nu se prevalează de întreaga sa forță de negociere politică și economică. Cei cinci președinți propun, de asemenea, consolidarea rolului Eurogrupului. Pe termen scurt, acest lucru ar putea necesita o consolidare a președinției sale și a mijloacelor de care dispune. Pe termen mai lung (etapa 2), ar putea fi avut în vedere un președinte al Eurogrupului cu normă întreagă.
În fine, în timp ce statele membre din zona euro vor continua să ia decizii cu privire la impozitare și la repartizarea cheltuielilor bugetare în funcție de alegerile naționale în materie de politici, va trebui tot mai mult ca anumite decizii să fie luate în mod colectiv, asigurându-se, în același timp, răspunderea democratică și legitimitatea. O viitoare trezorerie a zonei euro ar putea fi forul potrivit pentru această activitate colectivă de luare a deciziilor.
5. Dimensiunea socială a UEM
Una din principalele lecții desprinse în urma crizei este faptul că o „UEM cu un rating de tip AAA” trebuie să coreleze existența unor economii competitive care sunt în măsură să inoveze și pot să aibă sorți de izbândă într-o lume tot mai globalizată cu necesitatea unui nivel înalt de coeziune socială. Potrivit declarației președintelui Juncker rostite în fața Parlamentului European cu ocazia alegerii sale în funcția de președinte al Comisiei Europene: „Îmi doresc ca Europa să se consacre obținerii unui rating de tip AAA pe plan social, precum și dobândirii unui rating de tip AAA în domeniul financiar și economic.”, se poate concluziona în special că piețele forței de muncă și sistemele de protecție socială trebuie să funcționeze bine și să fie sustenabile în toate statele membre din zona euro. Obținerea unor rezultate mai bune pe piața forței de muncă și a unor performanțe sociale sporite, precum și coeziunea socială ar trebui să se afle în centrul noului proces de „convergență ascendentă” prezentat în acest raport.
Pașii următori: prezentul raport a evidențiat principalele măsuri necesare pentru finalizarea UEM cel mai târziu în 2025. Primele inițiative ar trebui să fie lansate de instituțiile UE începând cu 1 iulie 2015. Pentru a pregăti tranziția dintre etapele 1 și 2, Comisia, în consultare cu președinții celorlalte instituții ale UE, va prezenta o „carte albă” în primăvara anului 2017, în care se vor evalua progresele realizate în etapa 1 și se vor schița pașii care trebuie urmați în viitor. În cadrul acestui document se vor discuta condițiile prealabile de ordin juridic, economic și politic aferente măsurilor mai cuprinzătoare care sunt necesare pentru finalizarea UEM în etapa 2 și se vor utiliza contribuțiile analitice ale unui grup consultativ de experți. Transpunerea la nivel legislativ și instituțional a raportului celor cinci președinți ar trebui să înceapă fără întârziere.
Care e contextul actual
Participanții la reuniunea la nivel înalt a zonei euro din octombrie 2014 au subliniat că „o mai strânsă coordonare a politicilor economice este esențială pentru asigurarea bunei funcționări a uniunii economice și monetare”. Aceștia au cerut să se lucreze în continuare „la elaborarea unor mecanisme concrete pentru mai strânsa coordonare, convergență și solidaritate a politicii economice” și să se pregătească „pașii următori către o mai bună guvernanță economică în zona euro”. Acest raport a beneficiat de pe urma discuțiilor intense cu statele membre și cu societatea civilă. Acesta se bazează pe raportul „Către o veritabilă uniune economică și monetară” (așa-numitul „raport al celor patru președinți”) și pe documentul din 2012 al Comisiei intitulat „Proiect pentru o Uniune economică și monetară profundă și veritabilă”, care continuă să constituie elemente de referință esențiale pentru finalizarea UEM. Raportul reflectă deliberările și discuțiile personale ale celor cinci președinți. Acesta se concentrează asupra zonei euro, întrucât țările cu aceeași monedă au provocări, interese și responsabilități comune specifice. Procesul de consolidare a UEM este însă deschis tuturor statelor membre ale UE.
Documentaţie utilă
1. Raportul celor cinci președinți
2. Nota de analiză elaborată de Jean-Claude Juncker, în strânsă cooperare cu Donald Tusk, Jeroen Dijsselbloem și Mario Draghi, intitulată „Pregătirea pentru următoarele etape ale guvernanței economice îmbunătățite în zona euro”:http://ec.europa.eu/priorities/docs/analytical_note_ro.pdf
3. Orientări politice pentru viitoarea Comisie Europeană
4. Nota strategică elaborată de Centrul european de strategie politică (CESP): „Dimensiunea socială a uniunii economice și monetare”
5. Nota strategică a CESP intitulată „Pactul euro plus – modul în care integrarea în cadrul UE poate oferi un nou impuls reformelor structurale din zona euro”
6. Foaia de parcurs RO_annexe1.pdf
7. annex_2_RO.pdf
8. annex_3_RO.pdf
