Portabilitatea numerelor, un serviciu care va permite utilizatorilor să treacă de la un furnizor de telefonie la altul păstrându-și numărul de telefon, va deveni disponibilă în România în a doua jumătate a lui 2007.
ANRC a înființat un grup de lucru ce va finaliza până în octombrie 2006 documentul cu condițiile tehnice și comerciale ale implementării. Portabilitatea va deveni funcțională la 9 luni de la adoptarea de către ANRC a condițiilor. Taxele pe care le vor plăti între ei operatorii când un utilizator va trece de la un operator la altul sunt de 11 euro la mobil și 13 euro la fix. Prețurile la nivelul utilizatorilor nu sunt reglementate, dar ele vor trebui să nu fie prohibitive.
În multe țări implementarea portabilității numerelor mobile (PNM) nu a dat rezultatele așteptate. Autoritățile au promovat PNM pentru a mări paleta de opțiuni pusă la dispoziția utilizatorilor și a stimula o îmbunătățire a suportului acordat clienților și calității serviciilor oferite de furnizori prin facilitarea migrării între rețele. Pentru operatorii mobili, scenariul cel mai sumbru este o piață de larg consum, comoditizată, în care abonații trec când vor ei de la o rețea la alta, crescând drastic numărul deconectărilor și făcând impredictibil fluxul de numerar. Cu toate acestea, cu câteva excepții ca Hong Kong și piețele scandinave, așa ceva pur și simplu nu s-a întâmplat, din motive diverse - de la implementări neconvingătoare la sanctitatea contractelor sau indiferența clienților, arată un studiu Pyramid Research realizat în 2005 pe 15 piețe în care PNM împlinise câte 6-7 ani de la implementare. O privire de ansamblu la evoluția deconectărilor în primele 24-36 de luni după introducerea PNM arată o creștere limitată a ratei de deconectare. Practic, deconectările au rămas la același nivel și uneori chiar au scăzut, indicând că PNM nu a dat peste cap eforturile operatorilor de a mări loialitatea clienților. Mai mulți factori au concurat la limitarea impactului PNM, arată analiștii. Întâi, operatorii au promovat-o cu jumătate de gură, îngrijorați să nu le crească rata deconectărilor din rețea. Pe unele piețe, procedura de portare nu este deloc prietenoasă pentru clienți - operatorii cer taxe de portare, intervine birocrația, iar pe unele piețe ca Singapore, au apărut dificultăți tehnice, cu întreruperea serviciului la trecerea dintr-o rețea în alta. Contractele sunt un alt factor ce obstrucționează PNM. Pe piețele mature, jumătate și mai bine din utilizatori sunt blocați în perioade de contract de la 6 la 24 de luni, cu penalități mari la rezilierea înainte de termen. Relativa similitudine a pachetelor și serviciilor elimină și ea stimulentele de a migra - pentru mulți, pur și simplu nu merită bătaia de cap.
Există și cazuri în care PNM a funcționat. Cea mai de impact implementare a avut loc în Scandinavia, mai ales în Finlanda și Danemarca, și în Hong Kong. În Finlanda, deconectările au urcat cu 10 puncte procentuale după introducerea PNM. Hong Kong a asistat la creșteri similare ale deconectărilor și a rămas caracterizată de rate de deconectare de ordinul 40-50%. În aceste cazuri, piețele sunt fie predominant pre-plătite, fie au perioade contractuale foarte mici și nici o taxă de portare, migrarea fiind foarte ușoară . O altă caracteristică este intensitatea concurenței. Hong Kong are 6 operatori (care se bat pentru 7-8 milioane de clienți) și 6 mici MVNO (operatori virtuali). Competiția din Finlanda și Danemarca este la fel de intensă, operatorii MVN având 25% și, respectiv, 15% din masa de clienți mobili, iar ofertele variază substanțial de la un operator la altul. În Finlanda, până la jumătate din abonații portați trec la MVNO pe o perioadă dată de timp.
Concluzia ar fi că dacă o piață nu e deja competitivă, PNM va avea un impact limitat, spun analiștii. Istoric, piețele în care PNM a determinat o înmulțire a deconectărilor sunt piețele în care ratele de deconectare sunt deja ridicate, iar loialitatea clienților scăzută. PNM doar a făcut mai ușor procesul de trecere.
