Câmpurile de luptă vor fi dominate de mijloacele de comunicare de ultimă generație și de rachete teleghidate, concluzionează Planul Delegației Generale Franceze pentru Armament (DGA), prezentat de curând în paginile cotidianului francez 'Le Figaro'. Ingineri din domeniul fabricării de armament, industriași din sectorul apărării și militari au demarat în 1997 un studiu prospectiv, în care analizează caracteristicile și exigențele tehnice și tactice ale conflictelor viitorului.
Comunicații mobile pentru războaie fără victime
După 5 ani de studii strategice și tehnologice, la 7 februarie 2002, DGA și armata franceză terestră au prezentat prima sinteză elaborată. Adoptând, oarecum, poziția 'žcreierelor' militare de peste ocean, cele două instituții au articulat un plan de perspectivă de 30 de ani (PP30) care anticipează câmpul de bătaie al viitorului, cu noile lui generații de arme și metodele operaționale corespunzătoare. Pentru specialiști, ca și pentru marele public - de când cu războaiele din Golf, Kosovo și Afganistan - este o evidență că factorii cheie ai conflictelor de mâine vor fi excelența în domeniul informațiilor și performanța rețelelor de comunicații militare. Dotările deja existente în materie de avioane fără pilot și roboți de observații, ca și invențiile în domeniul artileriei și aviației răspund, deja, de așa numitele 'žrăzboaie fără victime'. În noile tipuri de conflicte armate luptele vor fi tot mai dezumanizate: echipamentele vor deveni tot mai mult rachete teleghidate, iar inițiativa soldatului, aflat în legătură permanentă cu superiorii săi, va fi din ce în ce mai redusă.
Astfel, în anul 2025, regimentele franceze vor opera potrivit unui nou sistem de luptă: 'žbula operațională aero-terestră' (BOA). Un ansamblu constituit din militari, din vehicule ușoare de luptă, din roboți de supraveghere și aparate de zbor fără echipaj (UAV - Unmaned Aerial Vehicle -) vor acționa coordonat, în baza comunicării constante și actualizării permanente a datelor despre adversar.
Rolul avioanelor fără pilot uman va lua proporții necunoscute până acum. Aceste aparate nu se vor mai limita la supravegherea mișcărilor inamicului, ci vor ghida armele inteligente ale aviației către țintele lor, atunci când nu le vor distruge chiar ele. Această tactică a fost utilizată, la scară redusă, în Kosovo și cu prilejul recentelor operațiuni în Afganistan. Iar imaginația inginerilor din domeniu este nelimitată. Dacă ultimii ani au fost marcați de o cursă a reducerii dimensiunilor și măririi autonomiei UAV, viitorul îi aparține miniaturizării.
Spionii viitorului: avioanele libelulă
Pentru a evolua mai bine într-o luptă urbană, caracterizată de multitudinea obstacolelor verticale, va apărea o generație de avioane miniaturale fără pilot uman, de doar 20-30 cm, apte de zbor staționar pentru observare optimă. Mai mult: în studiu se află avionul individual fără pilot, pe care militarul îl va purta în raniță și care nu va depăși mărimea unei libelule mai mari. Ne aflăm pe calea nanotehnologiei, a miniaturizării extreme, pe care americanii au pornit deja. Pe deasupra, o nouă generație de roboți de uscat teleghidați, care îndeplinesc aproape același tip de misiuni de luptă ca și oamenii, se va integra în dispozitiv și va furniza informațiile necesare cheii de boltă a sistemului: EBRC (blindatul cu roți de contact). Preferând mobilitatea discreției (ambele reprezentând soluții moderne ale protecției), acest vehicul - cu o greutate între 18 și 25 de tone - ar urma să intre în exploatare în 2011-2012, pentru a putea fi purtat de viitorul avion de transport european A400M.
Dispunând nu doar de un tun, ci și de o gamă diversă de rachete, EBRC va beneficia de o paletă de informații complete asupra adversarului. EBRC se va deosebi de predecesorii lui prin capacitatea de a ataca un obiectiv la care va avea o vedere directă, ca o țintă pe care o va atinge printr-un atac indirect, trăgând pe deasupra unei coline sau a unei clădiri, de exemplu.
Proiectul BOA va face obiectul unei investiții de 60 milioane de euro în viitorii 3 ani. Este însă sigur că el nu va putea fi dus la capăt fără instituirea unei cooperări europene, la fel de necesară pentru reducerea costurilor, cât și pentru asigurarea interoperabilității sistemului în cadrul unei operațiuni internaționale.
