Microsoft a pus la punct un plan de a obține dominația de care se bucură în lumea PC-urilor și în lumea telefoanelor mobile. În Nokia, totuși, Microsoft și-a găsit un competitor pe măsură.
Comparațiile între cele două companii sunt greu de evitat. Operatorii de rețele mobile bombănesc că Nokia are prea multă putere, așa cum producătorii de PC-uri bombănesc în legătură cu Microsoft. Operatorii sunt îngrijorați că prin Club Nokia, programul acesteia de loialitate, Nokia le încalcă gazonul, după bunul obicei al Microsoft. Club Nokia oferă facilități specifice telefoanelor ei - tonuri de sonerii, jocuri și sigle - pe care clienții le pot lua cu ei de la un furnizor de rețea la altul.
În plus, platforma software Series 60 a Nokia s-ar putea să devină echivalentul mobil al Windows. Nokia este 'gorila industriei mobile' - în același timp Microsoft-ul telefoanelor mobile și echivalentul Dell, a cărui logistică superioară l-au făcut pe acesta producătorul numărul 1 mondial de PC-uri.
Și totuși, cu toate similitudinile dintre ei, Microsoft și Nokia diferă într-un aspect esențial. Dominația Microsoft se întemeiază pe drepturile de proprietate bine păzite asupra Windows. Industria telefoanelor mobile, însă, în care Nokia este câștigător, se bazează pe standarde deschise. Utilizarea unor standarde comune care nu sunt proprietatea nici unui furnizor particular are avantajele ei. De exemplu, permite terminalelor bazate pe standardul GSM să fie folosite aproape în toată lumea. Dar are și dezavantaje: standardul european pentru 3G încă nu funcționează. Nokia și-a obținut dominația nu prin deținerea unei tehnologii proprietate personală, ci prin capacitatea de a inova în baza unor standarde deschise, printr-un brand puternic și prin logistica sa impresionantă. Cu alte cuvinte, în câteva privințe, Nokia nu seamănă deloc cu Microsoft.
Acest nou telefon este nici mai mult nici mai puțin decât declarația de război a Microsoft împotriva producătorilor de terminale mobile, începând cu Nokia, pe care vrea să îi transforme în simpli producători de cutii. Miza noului conflict depinde, printre altele, de paralelismul dintre cum funcționează un PC și cum vor funcționa telefoanele inteligente în ochii utilizatorilor. Telefonul inteligent Orange SPV este, practic, un PC în carcasa unui telefon mobil, cu versiuni miniaturizate de browser, e-mail și redare de imagini/sunet de la Microsoft. Nu este însă clar dacă pe viitor utilizatorii își vor putea și actualiza aplicațiile pentru noi servicii fără să schimbe terminalul și dacă Orange va favoriza această direcție.
Vântul schimbării în industria mobilă
De mai mulți ani, industria mobilă și-a anticipat 'orizontalizarea': companiile se vor specializa în ceea ce fac mai bine, însemnând că producătorii de telefoane mobile vor renunța la structura organizațională verticală, în care controlează toate aspectele lanțului valoric - de la masa de proiectare și linia de asamblare la magazinul de vânzare cu amănuntul - și vor adopta o structură orizontală, care îi implică direct în doar unul sau două inele ale lanțului.
Unii producători deja își cumpără componentele hardware - baterii, chip-uri - din surse externe, angajând o altă firmă care să le asambleze telefoanele. Orizontalizarea software, însă, abia începe să se manifeste și ea produce crampe în industrie: istoria PC-urilor arată că același proces a dus la dominația Microsoft.
Intențiile Microsoft de a exercita aceeași influență asupra pieței de software mobil sunt principala cauză a îngrijorării companiilor mobile. O altă cauză este faptul că folosirea unui software din surse externe - de la Microsoft sau din altă parte - duce la pierderea controlului de către majoritatea producătorilor de terminale, obișnuiți să lucreze cu propriul lor software. Întrebarea este: sunt fondate aceste suspiciuni?
Orizontalizarea va cuceri inevitabil și domeniul software-ului mobil, în forma unor sisteme de operare (OS) standard și platforme de proiectare de referință, care încorporează sistemul de operare plus alte funcții software. Pe măsură ce telefoanele cresc în sofisticare, software-ul devine rapid prea complicat și prea scump pentru mulți producători ca să îl dezvolte intern. De fapt, numai doi își permit să scoată pe piață asemenea platforme la această oră: Nokia cu platforma sa Series 60 (care încorporează OS Symbian) și Microsoft cu platforma de proiectare de referință Windows Powered Smartphone. Nici un alt producător nu întrevede licențierea de platforme software către alți producători. Unii dintre ei vor încerca să folosească software produs intern pe telefoane cu facilități avansate dacă vor avea buzunare destul de adânci. Nici Motorola, numărul 2 mondial, nu dă semne că ar dedica sume apropiate de cele 1,6 miliarde USD pe care se estimează că le cheltuiește Nokia pe dezvoltarea de software.
Sistemul de operare joacă rolul cheie în această situație. Formarea Symbian de către marii producători - Nokia, Motorola, Matsushita, Ericsson și, ulterior, Siemens - a fost un pas înainte din două motive: a făcut rezonabilă alocarea de resurse pentru dezvoltarea unui OS avansat și scump și a stabilit un sistem standard pentru dezvoltarea de aplicații. David Wood, vicepreședinte executiv la Symbian, declară în Mobile Communications International că vremea sistemelor de operare dezvoltate intern a trecut: 'Sistemele anterioare au trecut prin mult mai multe generații de dispozitive decât au fost concepute inițial și devine tot mai greu să adaugi noi tehnologii'. În concluzie, cine vrea să scoată pe piață un telefon cu facilități avansate, are în mod cert nevoie de un nou OS.
Symbian: 80% din producția mobilă îi este afiliată
Prima opțiune pentru un producător este Symbian, standardul de facto pentru un OS de telefoane inteligente, care oferă suport pentru telefonie, grafică, securitate și acces Internet. Licențiații Symbian și dezvoltatorii software au acces la codul sursă și îl pot modifica, spre deosebire de cei ce folosesc software Microsoft. La fel, ei pot modifica meniurile de pe ecran și grafica (interfața de utilizator). Nokia 7650 și SonyEricsson P800 sunt două apariții recente rulând Symbian, în timp ce Motorola a anunțat în septembrie portofoliul de terminale pe 2003, care include un telefon inteligent bazat pe Symbian. Un indiciu al potențialului de piață al Symbian este faptul că 80% din terminalele vândute în lume în trimestrul 2 din 2002 provin de la afiliații Symbian (sursa: Gartner Dataquest). Între aceștia se numără și Samsung, care a cumpărat drepturile de licență și pentru Series 60, și pentru Microsoft, și pentru Palm. Fără să fi anunțat planuri ferme de a implementa o platformă sau alta, Samsung continuă să investească și în dezvoltarea unui software propriu de telefoane mobile.
Microsoft: putere pentru operatori
A doua opțiune este Microsoft OS. Spre deosebire de Symbian, acesta nu poate fi licențiat decât ca parte a pachetului de proiectare de referință, ceea ce face improbabil un succes rapid, în condițiile în care majoritatea producătorilor mari sunt legați de Symbian. Atâta doar că Microsoft nici nu are de gând să trateze cu aceștia, nici să contribuie la menținerea actualei ierarhii din industrie.
La bază, viziunea Microsoft nu lasă loc celor ca Nokia și Motorola, cel puțin nu în rolul lor actual. Microsoft vrea să transfere operatorilor puterea de care se bucură în prezent producătorii în termeni de loialitate față de brand și control asupra designului terminalelor. Iată cum ar trebui să se întâmple lucrurile: un operator decide că vrea să intre într-un parteneriat cu Microsoft; apoi ia legătura cu un producător ieftin, cum ar fi ODM-urile (Original Design Manufacturer) taiwaneze HTC și Compal, cărora le dă instrucțiuni să construiască dispozitivul dorit pe baza platformei Microsoft. Dacă dispozitivele bazate pe Microsoft vor câștiga popularitatea masivă la care speră Microsoft, atunci cei ca Nokia și Motorola vor fi nevoiți să cumpere drepturile de licență pentru platforma Microsoft și să producă dispozitive la comandă sau să se trezească în imposibilitatea de a concura în afara pieței terminalelor ieftine.
Lucrurile nu au evoluat chiar după acest plan, totuși. Un număr de operatori au făcut angajamente față de Microsoft - Orange, T-Mobile, O2, Cingular, Verizon și Sprint fie vând deja sau intenționează să vândă dispozitive bazate pe Windows. Dar până acum, toate dispozitivele lansate de Microsoft, poate cu excepția Orange SPV, arată la fel, ceea ce contrazice ideea că operatorii chiar țin să fie implicați în designul lor. Doar NTT DoCoMo este cunoscut pentru interesul puternic acordat designului telefoanelor sale. În rest, puțini operatori știu multe despre inovația în materie de terminale. Potențial, există și conflicte de interese în asemenea parteneriate: Microsoft va vrea să își impună propriul sistem de mesagerie instantanee, în timp ce operatorii vor avea de protejat propriile servicii de mesagerie și propriile venituri, comentează Jessica Figueras, analistă la Ovum, Jessica Figueras, citată de publicația 'Mobile Communications International'.
Marele avantaj oferit de Microsoft operatorilor este că aceștia își pot pune propria marcă pe telefoane. Cu toate acestea, nu e sigur că e ceea ce vor să vadă consumatorii. Un sondaj citat de 'The Economist' arată că utilizatorii plasează Nokia deasupra tuturor celorlalte mărci de telefoane mobile, chiar când telefonul lor actual nu este un Nokia. Clienții săi sunt, de asemenea, mai loiali Nokiei decât operatorului lor mobil, deși operatori ca Vodafone încearcă acum din răsputeri să își promoveze marca deasupra celei a producătorilor de terminale.
Cea mai sigură strategie pentru Microsoft, apreciază The Economist, este să se bazeze pe monopolul Windows. Prin integrarea programului Smartphone cu cele pentru desktop și pentru servere, Microsoft ar putea cuceri utilizatorii din marile corporații. De exemplu, Orange SPV poate accesa e-mailurile, calendarele și bazele de date atât de pe PC-uri, cât și de pe servere. Fără a ignora plângerile competiției la Comisia Europeană, merită menționat că noul server de e-mail, Titanium, de la Microsoft este proiectat să favorizeze dispozitivele mobile ce rulează Windows.
Palm OS: convergența telefon-PDA
Un singur alt producător mai aspiră la o felie din piața sistemelor de operare mobile: Palmsource, divizia OS a Palm ce urmează să se desprindă din compania mamă. Palmsource s-a axat pe piața PDA în trecut și deja licențiază propriul OS altor producători pe lângă Palm, ceea ce dă seama de un declin de 50% al afacerii sale. Ca o consecință firească a convergenței telefon-PDA, Palmsource s-a orientat spre afacerile cu telefoane inteligente. Palm OS rulează deja pe telefoane inteligente fabricate de Handspring, Kyocera și Samsung. Acestea rămân dispozitive scumpe, prețul lor cu amănuntul este în jur de 500 USD, dar Palmsource poate pretinde un loc de frunte în acest stadiu timpuriu al cursei telefoanelor inteligente.
Un avantaj major al Palmsource este că, în timp ce performanțele sunt similare cu Symbian și Microsoft, ocupă mai puțin spațiu în telefon. 'Codul nostru este de 8-10 ori mai mic decât Pocket PC și de 2 ori decât Symbian, ceea ce îl face mai ieftin pentru producător', declară David Nagel, CEO Palmsource, citat de Mobile Communications International. Palmsource taxează cu circa 5% din costurile fiecărui dispozitiv vândut, în timp ce Symbian ia 5 USD pe fiecare dispozitiv vândut. Microsoft nu dă cifre. Aceasta face ca Symbian să fie mai ieftin decât Palmsource și, probabil, decât Microsoft, deși acesta nu licențiază un OS de sine stătător. Analiștii sunt de părere, însă, că Palm și ceilalți producători sunt prea mici ca să concureze cu Symbian și Microsoft. Principalul punct slab al Palm OS este că nu face parte dintr-o platformă de proiectare de referință. Nici Symbian nu face parte, dar este un element cheie al platformei Nokia Series 60 și pare probabil că Symbian va prolifera mai degrabă prin licențierea acestei platforme, care adaugă valoare pentru utilizatorul final, decât prin acorduri independente. Nokia speră ca, prin publicarea codului sursă al Series 60, să atragă potențialii cumpărători de licențe, care ar fi asigurați că înțeleg programarea și că pot face propriile adăugiri la cod odată cu păstrarea interoperabilității produselor lor cu ale altor producători.
Cine are nevoie de un OS mobil?
Nu trebuie uitat că toate acestea vizează telefoane actualmente foarte scumpe. Va exista întotdeauna o piață a telefoanelor ieftine, cu funcționalitate redusă dincolo de voce și mesagerie, iar producătorii și-ar putea păstra, poate chiar crește, cota de piață ignorând cu totul piața telefoanelor inteligente. Aceasta se dezvoltă rapid, dar este încă la un nivel scăzut.
Dintre cele 400 de milioane de telefoane vândute anul acesta, 16 milioane au camere foto încorporate, notează The Economist. Pentru anul viitor, în schimb, Nokia speră să vândă între 50 și 100 de milioane de terminale cu ecran color, iar un raport recent de la Analysys prevede că până în 2007, aproape 300 de milioane de europeni vor avea terminale cu ecran color, camere foto, playere de muzică, suport pentru jocuri descărcabile și alte facilități prezente astăzi numai la modelele cele mai avansate. Aceste facilități sunt deja obișnuite în Japonia și Coreea de Sud și și-au făcut apariția și în Europa și America.
Nevoia de a obține licența pentru o platformă Nokia sau Microsoft mai poate fi evitată și datorită dezvoltării mediilor de execuție Java și BREW.
Pentru mulți utilizatori, un telefon cu ecran color care poate descărca aplicații va fi mai mult decât suficient, astfel că producătorii mai mici își vor putea dezvolta portofoliul fără software din surse externe.
Pe de altă parte, Nokia și Microsoft susțin că dominația lor asigură interoperabilitatea și, ca urmare, explozia de aplicații, de pe urma căreia ar beneficia întreaga industrie. Nu trebuie uitat că pentru fiecare dolar făcut de Microsoft în domeniul PC-urilor, alți 8 sunt făcuți de dezvoltatorii de aplicații.
