Francis FUKUYAMA este recunoscut pentru analizele și interpretările sale privind problematica democratizării și a economiei politice internaționale. În ultimii ani, lucrările sale s-au concentrat asupra rolului culturii și al capitalului social în viața economiei moderne și asupra consecințelor sociale ale schimbării tehnologice. Absolvent al Universității Cornell și doctor în științe politice la Universitatea Harvard, Fukuyama este și membru al Consiliului prezidențial pentru biotehnică și al numeroase organisme instituționale: Asociația științelor politice americane, Consiliul relațiilor externe și Global Business Network. El este un futurolog de primă mărime și un filosof social de mare anvergură.
Lucrările sale de referință sunt adevărate bestselleruri în SUA, Franța, Japonia etc. - 'Sfârșitul istoriei și ultimul om' (1991), 'Încrederea: virtuțile sociale și crearea prosperității' (1995), 'Viitorul nostru postuman: Consecințele revoluției biotehnologiei' (2002), 'State-Building: guvernarea și ordinea lumii în sec. 21' (2004).
Cea mai recentă apariție Francis Fukuyama la Editura Humanitas, 'Viitorul nostru postuman: Consecințele revoluției biotehnologiei', - ne-a atras din nou atenția asupra acestui autor considerat de numeroși specialiști ca fiind probabil cel mai cunoscut filosof social contemporan.
Plecând de la premisa că dezvoltarea biotehnologiilor deschide perspective surprinzătoare asupra viitorului, Fukuyama ne invită la o lectură futuristă și vizionară. Vedem cum vor afecta biotehnologiile societatea și ordinea politică, în ce ne vor transforma medicamentele psihotrope și cum vom reuși, sau nu, să ne adaptăm propriilor performanțe științifice.
De la bun început suntem avertizați că, așa cum au subliniat criticii 'sfârșitului istoriei', nu poate exista un sfârșit al istoriei fără un sfârșit al științelor moderne ale naturii și al tehnologiei. Nu numai că nu ne aflăm la sfârșitul științei și tehnologiei, dar se pare că ne aflăm chiar la începutul uneia dintre cele mai importante perioade de progrese tehnologice din istorie. Biotehnologia și o mai bună înțelegere a creierului omenesc promit să aibă ramificații politice extrem de semnificative și relansează capacitățile ingineriei sociale la care societățile și tehnologiile sec. XX renunțaseră.
Cartea are 3 părți, prima dintre acestea prezentând câteva căi ale unui viitor plauzibil, cu consecințe de prim rang, de la cele pe termen scurt și foarte probabile, până la cele mai îndepărtate în timp și incerte.
Cele patru etape puse în evidență aici sunt: creșterea nivelului de cunoștințe despre creier și despre sursele biologice ale comportamentului uman; neurofarmacologia și manipularea sentimentelor și a comportamentului; prelungirea vieții; ingineria genetică.
Partea a II-a tratează problemele filosofice ridicate de capacitatea de a manipula natura umană și pledează pentru locul central al naturii umane în felul în care înțelegem binele și răul - adică drepturile omului - și pentru calea prin care putem dezvolta un concept de demnitate umană care să nu depindă de tezele religioase referitoare la originile omului.
Partea a III-a are un caracter mai practic: pledează pentru ideea luării unei atitudini în fața amenințărilor biotehnologiei, stabilind un cadru legislativ care să separe utilizările legitime de cele nelegitime.
Atunci când ne referim la revoluția biotehnologică, e important să ne amintim că vorbim despre ceva mult mai vast decât ingineria genetică, susține Fukuyama. Astăzi asistăm nu numai la o revoluție tehnologică în capacitatea noastră de a decoda și manipula ADN-ul, ci și la o revoluție în știința fundamentală a biologiei. Această revoluție științifică se bazează pe descoperiri și progrese dintr-un număr de domenii înrudite, în afara biologiei moleculare, cum ar fi neuroștiința cognitivă, genetica populației, genetica comportamentală, psihologia, antropologia, biologia evoluționistă și neurofarmacologia. Toate aceste domenii ale progresului științific ar putea avea implicații politice, fiindcă ele sporesc cunoștințele noastre despre sursa întregului comportament uman - creierul - și deci și capacitatea noastră de a-l manipula.
În noua lucrare 'Viitorul nostru postuman', Fukuyama renunță la teza originală despre 'sfârșitul istoriei', susținând că odată ce biotehnologia le permite din ce în ce mai mult oamenilor să își controleze propria evoluție, le poate și permite să devină fundamental inegali și astfel să înțeleagă sfârșitul democrației liberale ca pe un sistem funcționabil.
Bune sau rele, revoluționare dar și cu urmări imprevizibile, progresele tehnologice la care a ajuns societatea ridică în sfârșit o întrebare mai mult decât paradoxală: 'Ce putem face, la urma urmei, pentru a rămâne oameni?'
