RomTelecom și firma franceză Transpac au înființat în 1993 - dată la care în România nu exista o lege a concurenței - furnizorul de servicii de Internet și de transmisii de date Global One Communications România. Firma olandeză Global One Communications Holding BV a intrat ulterior, prin preluări succesive, în posesia acțiunilor deținute de Transpac.
În contractul de înființare a companiei a fost introdusă o clauză prin care cei doi acționari ai Global One Communications România se obligau să nu desfășoare, pentru o perioadă de 10 ani, activități aflate în domeniul de activitate al firmei nou înființate, mai exact 'žsă nu facă concurență noii firme, atâta timp cât vor deține acțiuni ale acestei societăți și pe o durată de 5 ani de la data la care vor înceta să mai fie acționari', clauză care nu a fost modificată după intrarea în vigoare a Legii Concurenței, la începutul anului 1997.
O asemenea prevedere într-un contract se numește, în limbaj uzual, 'žclauză de neconcurență' și utilizarea ei este interzisă, în general, în întreaga lume. În România, articolul 5 din Legea Concurenței stipulează că 'žsunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici sau asociații de agenți economici, orice decizii de asociere sau practici concertate de aceștia, care au ca obiect sau pot avea ca obiect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia'.
După privatizarea RomTelecom și preluarea de către OTE a 35% din acțiunile RomTelecom, OTE a realizat că fosta conducere a companiei externalizase o parte importantă a afacerii: transmisiile speciale de date (Internet, transmisii prin satelit pentru bănci sau companii). 'žÎn perioada 1999-2001, cota de piață a Global One era de peste 70%, lucru care conducea la o poziție de cvasimonopol', a declarat Viorel Munteanu de la Consiliul Concurenței.
În 1999, OTE a dorit ca RomTelecom să iasă din această afacere, dar clauzele contractuale o obligau la plata unor daune de peste 2 milioane USD. RomTelecom a reușit să rezolve problema în 2001, prin vânzarea acțiunilor deținute la Global One. Ancheta Consiliului Concurenței fusese declanșată, însă, încă din 1999 și s-a finalizat pe 4 iulie 2002, cu o penalizare de 3% din cifra de afaceri pe 2001, atât pentru RomTelecom, cât și pentru Global One.
Fostul ministru al comunicațiilor, Sorin Pantiș, citat de ziarul Curentul, a criticat decizia Consiliului Concurenței: 'žEste cel mai mare abuz despre care am auzit vreodată. Dacă în această perioadă s-ar fi dovedit vreun moment că RomTelecom ar fi îngrădit accesul firmelor spre transmisii de date sau închiriere de fibră optică, atunci jos pălăria în fața Consiliului! Dar, odată ce RomTelecom a fost cel care a suținut, prin construcția, prin închirierea și punerea la dispoziție, într-o formă sau alta, a rețelei sale pentru transmisii de date, atunci trebuie să-l aplaudăm, nu să-l incriminăm'.
