Inginerii au visat îndelung la o lume în care mașini cititoare de etichete să lege obiectele fizice la universul informației de pe Internet. Acest vis se apropie de realitate prin intermediul lansării Semacode, un sistem gratuit care permite telefoanelor dotate cu camere foto să convertească codurile de bare în adrese web.
În multe privințe, codurile de bare alcătuiesc legăturile ideale către URL-uri. Cerneala și hârtia sunt ieftine. Transformarea adreselor web în coduri de bare este ușoară. Din păcate însă, este greu de crezut că cineva deține un cititor de coduri de bare cu capabilități Internet. Compania Digital Convergence a încercat să lanseze pe piață propriul său cititor de bare, denumit CueCat, menit să efectueze același lucru. Însă proiectul a eșuat.
Programatorul canadian Simon Woodside, creatorul Semacode, dezvolta o versiune modificată a CueCats când a început să considere posibilitatea folosirii telefoanelor dotate cu camere foto în locul cititoarelor de coduri de bare. Echipate cu software-ul potrivit, acestea ar putea reprezenta cititoare de coduri cu capabilități URL perfecte.
După un an de dezvoltare, și cu ajutorul asociatului său Ming-Yee Iu, Woodside a lansat sistemul Semacode. Semacodurile reprezintă adrese web obișnuite sub forma unor coduri de bare formate dintr-o matrice bidimensională. Un aplet Java de pe site-ul Semacode transformă adresele text în semacoduri. În schimb, cititorul de pe telefoanele dotate cu camere foto transformă semacodurile în adrese web și le încarcă în browser-ul telefonului. Procesul necesită doar centrarea semacodului de către telefonul mobil și apăsarea unui buton. Contrar produselor comerciale, Semacode reprezintă un sistem deschis. În loc să pună o taxă între lumea fizică și Internet, Semacode doar le unește.
'Oricine poate să scrie software care să creeze semacoduri. Teoretic, oricine ar putea să scrie software care să citească aceste semacoduri, de asemenea', a arătat Woodside.
Însă la ce folosesc aceste semacoduri? Teoretic, poți lipi un semacod pe orice obiect fizic despre care oamenii ar dori mai multe informații. Woodside are însă alte sugestii: oamenii de afaceri ar putea pune semacoduri pe propriile cărți de vizită pentru a oferi informații de contact cât mai noi. Muzeele ar putea oferi, prin intermediul semacodurilor, detalii despre evenimente în mai multe limbi. Și da, afirmă Woodside, magazinele și-ar putea marca mărfurile cu semacoduri. Însă acceptarea generală a acestui sistem s-ar putea să nu fie tocmai ușoară. Semacode are de înfruntat însă un paradox, în care puțini oameni va instala software-ul dacă nu există semacoduri de citit, dar și mai puțini vor crea semacoduri dacă nimeni nu va avea instalat software-ul necesar.
Pentru ca lucrurile să se complice, cititoul de semacoduri poate rula în prezent doar în cadrul câtorva modele Nokia care folosesc sistemul de operare Symbian Series 60. În plus, cititorul nu suportă browser-ul WAP, care este livrat în general cu majoritatea modelelor de telefoane dotate cu camere foto. Asta înseamnă că utilizatorii vor trebui să instaleze un browser HTML complet, fie Opera, fie Doris, depinde de telefon, ceea ce reprezintă o cheltuială în plus.
În sfârșit, nu există nici o garanție că oamenii vor dori să folosească telefoanele cu cameră foto și etichetele vizuale în modul în care teoreticienii prevăd.
Marc Smith, cercetător în cadrul departamentului dispozitivelor de coduri de bare a Microsoft Collaborative and Multimedia Systems Group, afirmă însă că Semacode se află pe drumul cel bun.
'Este un proiect grozav și se află pe aceeași direcție cu ceea ce încercăm noi să facem. Are o valoare imensă, reprezentând un pas în direcția corectă.' Însă tot Smith arată că numeroase tehnologii din cadrul dispozitivelor mobile, printre care focalizarea, rezoluția și iluminarea, vor trebui să se îmbunătățească înainte ca Semacode sau orice altă tehnologie asemănătoare să câștige o răspândire largă.
