Crearea Internetului nu l-a făcut pe Tim Berners Lee bogat sau faimos instantaneu.
În parte, deoarece acesta a pornit de la tehnici relativ umile. Invenția s-a bazat pe un program ce aduna informații, denumit Enquire, scris de către Berners Lee în 1980 pe când lucra ca programator în cadrul CERN (European Organization for Nuclear Research) în Geneva, Elveția.
În parte, deoarece Berners Lee a reușit imposibilul atunci când, cu peste 10 ani mai târziu, a terminat de creat instrumentele care au definit structura de bază a Internetului și le-a înstrăinat, cu binecuvântarea CERN, absolut gratuit. În timp ce alții au devenit milionari de pe urma invenției sale, creatorul de soft a fondat W3C (World Wide Web Consortium) în cadrul MIT, pe care încă îl conduce, în vederea dezvoltării și promovării unor standarde web globale.
Anul acesta, Berners Lee a primit în sfârșit recunoștința meritată: în iulie a fost declarat Sir de către Regina Elizabeta a II-a, iar cu o lună înainte el a primit Premiul Tehnologia Mileniului, în valoare de 1 milion euro, oferit pentru 'descoperiri tehnologice remarcabile care au promovat în mod direct calitatea vieții oamenilor, bazate pe valori umane, și care încurajează dezvoltarea economică susținută.'
Acum, în noile sedii din cadrul MIT, englezul de 49 de ani se ocupă cu evaluarea a sute de proiecte W3C. De asemeni, este angajat în dezvoltarea unei a doua mari idei: Internetul semantic, care adaugă puncte definitorii informațiilor din paginile web și le conectează într-o asemenea manieră încât computerele pot descoperi date mai eficient și pot forma noi asociații între bucățile de informații, ca efect creându-se o bază de date distribuită global. Internetul semantic, cuplat cu alte specificații și instrumente dezvoltate în cadrul W3C, inclusiv standarde de accesibilitate pentru oamenii cu deficiențe fizice și software pentru dispozitivele mobile, fac parte din viziunea măreață a lui Berners Lee asupra unei 'singure rețele, despre orice și pentru oricine'. În ciuda optimismului său în privința viitorului, Berners Lee se teme că schimbări slab concepute asupra organizării și guvernării Internetului ar putea compromite funcționalitatea și 'universalitatea sa'. Tatăl Internetului a împărțit temerile sale, dar și visele, cu revista MIT Technology Review, cu o zi înainte de primirea premiului Tehnologia Mileniului.
Technology Review: De câțiva ani buni, promovați o idee numită Internetul semantic, însă oamenii nu par prea interesați de aceasta. De ce?
Tim Berners Lee: Nu este prima oară când mă lovesc de această problemă. La început, oamenii chiar nu înțelegeau de ce Internetul ar putea fi interesant. Ei îl priveau la scară mică, și nu era interesant la scară mică. Același lucru se întâmplă acum cu Internetul semantic.
TR: Cum treceți peste asta?
Tim Berners Lee: În acest moment abia am început să punem aplicații pe Internetul semantic, una câte una, și să le conectăm una cu cealaltă acolo unde pare util. Însă interesant este efectul rețelei. Viziunea noastră este că vom ajunge la o masă critică, unde toate informațiile vor fi conectate într-o rețea imensă. Apoi, stimulentul de a adăuga tot mai multe informații crește exponențial cu valoarea informațiilor înregistrate. Deoarece puțini oameni înțeleg această idee a conectării la o masă gigantică de date din cadrul unei rețele semantice, totul trebuie făcut de oameni care sunt convinși, care înțeleg că merită efortul de a face lucrurile să se miște.
TR: Atunci vă rog sa ne explicați: De ce ar merita acest efort?
Tim Berners Lee: Există o grămadă de informații '“ financiare, corporate, meteo etc. '“ în baze de date, foi de calcul și site-uri web pe care le poți citi însă pe care nu le poți manipula. Lucrul cel mai important este că aceste informații există, însă computerele nu știu cum să le interconecteze. Nu poți scrie programme pentru a le folosi. Însă când există o rețea de date semantice globale interesante, atunci vei putea combina datele pe care le cunoști cu alte informații despre care nu știi nimic. Viețile noastre vor fi îmbogățite de aceste date, la care nu aveam acces înainte, și vom putea scrie programe care ne vor putea ajuta efectiv deoarece ele vor putea 'înțelege' datele, în loc să le prezinte doar pe ecranul nostru.
TR: Cum înțelege datele Internetul semantic?
Tim Berners Lee: Să presupunem că navighezi pe Internet și găsești reclama unui seminar, și te decizi să te duci acolo. Acum, există tot felul de informații pe acea pagină, accesibile ție ca ființă umană, însă computerul tău nu înțelege ce reprezintă acestea. Așa că trebuie să deschizi o nouă filă din agenda ta și să adaugi acolo informațiile evenimentului. Apoi să iei agenda de contacte și să adaugi noi contacte ale celor implicați în acest eveniment. Iar apoi, dacă vrei ca totul să fie complet, să găsești latitudinea și logitudinea locului unde va avea loc seminarul și să le introduci în propriul dispozitiv GPS pentru a ajunge mai ușor la fața locului.
Este o muncă foarte laborioasă, destul de dificilă de realizat doar de către utilizator. Nu ți-ar plăcea să poți să spui computerului doar: 'vreau să merg la acest seminar' și, dacă există o versiune semantică a acestei pagini, această informație să transmită computerului tău faptul că este vorba de un eveniment și, de asemeni, care este data la care se va desfășura? Și va adăuga automat acest eveniment în agenda proprie, cât și datele de contact ale persoanelor implicate. De asemeni, va fi programat propriul dispozitiv GPS pentru a putea oferi localizarea exactă a seminarului. Ar putea face de asemeni relații între eveniment și participanți, iar computerul va putea afla care dintre aceștia dețin pagini semantice personale, care să conțină informații despre cum îi poți contacta.
TR: În acel moment, Internetul semantic va automatiza multe dintre lucrurile pe care le efectuează în prezent un asistent uman?
Tim Berners Lee: Nu. Un asistent uman folosește o formă de inteligență pe care nu o putem simula aici. Asistentul uman va avea abilitatea de a corela acest eveniment cu o experiență proprie:'V-am deviat călătoria prin Tiawicha deoarece acolo se va ține un festival al florilor în acest weekend și am crezut ca v-ar încânta să participați și dvs', această decizie reprezintă un proces de gândire uman.
Informația semantică vă va oferi un program pe care l-ar putea efectua orice departament MIS, însă acesta rămâne totuși un simplu program.
În viitor, rețeaua semantică va fi un loc minunat pentru dezvoltarea inteligenței artificiale (AI), în adevăratul sens al cuvântului. În acest moment însă noi realizăm ceva de-a dreptul mecanic - chiar dacă folosim biți și piese din mașinile dezvoltate de comunitatea AI de-alungul anilor.
TR: Pare o sarcină uriașă, de neîmplinit. Cum lucrează tehnologia?
Tim Berners Lee: Tehnologia rețelei semantice împarte problema pe 2 nivele. Primul este reprezentat de un format comun de date. Poți lua o bază de date, o agendă telefonică, o declarație bancară sau o prognoză meteo '“ în esență orice conținând date hard '“ și să faci mașina să o rescrie în limbajul semantic de bază, în loc de cine știe ce format proprietar. Aceasta rezolvă problema 'sintactică' a problemei.
Nu o rezolvă însă pe cea 'semantică', totuși. Pentru aceasta, rețeaua semantică dă denumiri conceptelor de bază implicate în date: data și ora, un eveniment, o verificare, o tranzacție, temperatură și presiune, și locație. Toate acestea sunt definite doar pentru a reprezenta ceva în sistemul care produce datele, de exemplu: 'data tranzacției așa cum am trecut-o în declarația bancară', și așa mai departe. Acest set de concepte este numit ontologie. Apoi, unde există conexiuni între ontologii, cum ar fi atunci când data și ora unei fotografii este același concept cu timpul unui raport meteo, noi scriem reguli pentru a profita de aceste conexiuni. Acestea permit unei persoane să caute pe rețea fotografii efectuate în zile însorite, de exemplu. Bit cu bit, link cu link, datele devin conectate, complementare. Lucrul interesant este modul de refolosire a datelor: o persoană pune date pentru un anumit lucru, iar o altă persoană o folosește într-un alt mod.
TR: Ați spus că 'faza întâi' a rețelei semantice a fost definitivată. Puteți explica?
Tim Berners Lee: Modul în care rețeaua semantică funționează este definit de noi limbaje pentru computere pentru schimbul de informații. Faza întâi era luarea acestor prime limbaje, atât cele sintactice, cât și cele semantice, pentru a deveni standarde aprobate de către membrii W3C.
Deoarece interoperabilitatea este cheia, nu poți numi o aplicație de rețea semantică dacă programul face operații cu propriul format de date, fără a fi în stare să schimbe date cu alte programe. Acum avem o fundație, și oricine dorește să facă o nouă aplicație și să publice date poate face acest lucru, și programele celorlalți vor putea citi aceste date.
TR: Ce tipuri de aplicații destinate rețelei semantice vor realiza programatorii pentru următoarea fază?
Tim Berners Lee: Lucruri nemaipomenite se întâmplă cu știința umană. Marile provocări, cum ar fi cancerul, AIDS sau descoperirea de noi medicamente pentru noii viruși necesită interoperarea unui vast volum de date din mai multe domenii care se suprapun: genetică, epidemiologie etc. Unele dintre aceste date sunt publice, unele proprietare companiilor de medicamente, iar altele aparțin strict unui pacient. Provocarea rețelei semantice de a obține interoperabilitate între aceste domenii este destul de complicată, însă beneficiile ce pot apărea sunt uriașe.
TR: Dar nu este doar o problemă de schimb de date între o multitudine de categorii?
Tim Berners Lee: Nu. Există de asemeni provocări în ceea ce privește menținerea confidențialității și a proprietății intelectuale în timpul folosirii informațiilor. De exemplu, când caută un nou medicament, cineva ar putea dori să alăture datelor epidemiologice unii factori externi, cum ar fi vremea, călătorii și informații demografice pentru a afla cum se transmite o boală și ce fel de oameni sunt predispuși la aceasta. Un altul ar putea apoi să conecteze rezultatele la o caracteristică genetică și să înceapă să întrebe ce proteine sunt asociate cu aceasta și ce rol au acestea în biologia celulei umane. Altcineva ar putea dori să conecteze substanțele chimice implicate în depistarea simptomelor bolilor, cât și cu posibilele substanțe chimice ce ar putea folosite ca medicamente. Avem foarte mult de câștigat, acesta fiind motivul pentru care mulți oameni sunt foarte interesați de lucrul cu aplicațiile rețelei semantice.
TR: Există o aplicație care să demonstreze cum poate rețeaua semantică să formeze astfel de conexiuni?
Tim Berners Lee: Dacă vrei să te joci cu rețeaua semantică, poți crea un fișier FOAF (friend-of-a friend). În acest fișier (componentă a unei pagini personale web formatate într-un mod standardizat) poți publica informații personale sau informații legate de organizația din care faci parte, locuri sau fotografii etc. Poate fi dezvoltat un indicator care să arate 'aceasta este o fotografie despre mine' și alte date despre fotografie, cum ar fi informații despre celelalte persoane din fotografie.
Pentru a crea un fișier FOAF, trebuie mai întâi să completezi un formular, cum ar fi cel de la adresa www.ldodds.com/foaf/foaf-a-matic.html. De aici este generat un fișier text în format semantic care poate fi adăugat la pagina web personală. Există site-uri semantice care vor extrage aceste informații și vor returna diverse informații, cum ar fi o listă de fotografii care te leagă de altcineva. De exemplu, eu am primit 3 fotografii cu Frank Sinatra deoarece m-am fotografiat cu Bill Clinton, care a fost fotografiat cu unul dintre membrii familiei Kennedy care la rândul lui a fost fotografiat alături de Frank Sinatra. Este un exemplu hilar, însă arată adevărata putere a refolosirii informației.
TR: Puteți descrie un exemplu mai serios?
Tim Berners Lee: Este interesant să urmărești industria concentrându-se pe implementarea acestor standarde. Unelte provenind de la HP și IBM, aplicații de autentificare de la Adobe, soluții de conținut inteligent de la Profium și Brandsoft sau motoare de căutare de la Network Inference conlucrează împreună pentru a crea o rețea semantică la diferite scări. Acestea și alte tehnologii sunt adoptate de către comunități care, în schimb, revoluționează modul în care aceste grupuri colaborează și comunică.
În Anglia, SWED (Semantic Web Environmental Directory) este un prototip al unui nou tip de director pentru organizații de mediu și proiecte. În loc să se concentreze pe stocare, management și drepturi de autor, SWED doar adună date și le folosește pentru a crea acest director.Dintr-o perspectivă socială, există o aplicație supranumită Fatcats, creată de către FoafCorp, care îți permite să alegi o companie și să vizualizezi cine face parte din conducerea ei. Apoi poți începe să explorezi sferele de influență din cultura corporate americană.
TR: Vorbiți des despre importanța 'universalității unei rețele'. Ce înțelegeți prin aceasta?
Tim Berners Lee: Una dintre proprietățile fundamentale ale Internetului este faptul că reprezintă un singur spațiu, un spațiu mutual, care ar trebui să fie independent de hardware-ul pe care îl folosesc utilizatorii și de software-ul sau sistemul de operare care rulează pe acesta. Ar trebui de asemeni să fie independent de tipul de cultură din care faci parte, de limba folosită, de tipul de caractere utilizat etc. De asemeni, oamenii ar trebui să poată accesa acea informație chiar dacă au dezabilități fizice. La W3C noi numim acest concept 'un Internet '“ pentru oricine, oriunde, pe orice.'
TR: Și există o amenințare pentru această universalitate?
Tim Berners Lee: A existat o propunere pentru crearea unui domeniu special denumit '.mobi'. Toate site-urile care ar putea fi accesate de pe telefoanele mobile ar fi puse în această zonă, aceasta reprezentând locul ideal pentru conținutul mobil. Însă ar trebui să fie un singur URL sau adresă web pentru acces. Segregarea conținutului într-un coral .mobi nu este calea cea bună. Avem o mulțime de standarde create de W3C ce permit unui site web să funcționeze optim fie că îl accesezi de pe telefonul mobil sau de pe un ecran uriaș. Însă în mod evident, dacă pui terminația .mobi la sfârșitul numelui domeniului, atunci vei afirma: 'Acesta este un loc special pentru conținut ce poate fi vizualizat pe propriul telefon mobil'.
TR: Însă cum rămâne cu celelalte domenii de top - .biz, .info etc '“ care au fost propuse pentru a elibera presiunea existentă în cadrul domeniului .com?
Tim Berners Lee: Adăugarea de noi domenii nu va ajuta cu nimic. Ceea ce țin minte oamenii sunt caracterele dintre 'www' și '.com'. Așa că dacă va exista un .info sau .biz după acestea, utilizatorii vor fi confuzi. Acest lucru înseamnă că trebuie să țină minte toată adresa, în loc să memoreze doar caracterele dintre 'www' și punct.
TR: Se dă o luptă pentru putere între Națiunile Unite și ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers), care se ocupă de modul în care sunt emise noile domenii și adrese de internet. Care este opinia dvs.?
Tim Berners Lee: Unele țări sunt îngrijorate, pe drept, de faptul că ICANN funcționează pe baza unui contract semnat cu departamentul american de comerț. Internetul este internațional, și chiar dacă este condus cu grijă de către ICANN în interesul întregii lumi, există o idee dezvoltată în unele țări și anume că ICANN, fiind fondat de către guvernul american, este condus de asemeni de acesta, ceea ce nu ar fi deloc cinstit.
Părerea mea este că această asimetrie trebuie înlăturată cu atenție, ICANN fiind o organizație care și-a demonstrat capabilitatea, deci nu ar trebui efectiv să o aruncăm la coșul de gunoi. Poate că ICANN ar trebui să se bucure de fonduri mai mari din partea U.N.
Multe confuzii din această zonă sunt cauzate de folosirea de către oameni a termenului 'guvernarea Internet'. Ei încep să discute despre nume de domenii, care reprezintă o zonă specifică, și încheie prin a discuta despre drepturi de copiere, confidențialitate, termeni comerciali și multe alte lucruri care țin de sistemele legale actuale. Oamenii nu ar trebui să creadă că ICANN conduce tot ce se întâmplă pe Internet. ICANN joacă doar un rol specific.
TR: Pe lângă Internetul semantic, aveți alte vise sau dorințe pentru viitorul rețelei globale?
Tim Berners Lee: Ah, atât de multe! Întotdeauna mi-am dorit ca Internetul să fie mai creativ, un mediu mai flexibil, cu sisteme de adnotare și grupuri de editori etc. Sunt încântat de noile dispozitive portabile pe care le putem folosi pentru navigarea pe Internet, de tehnologia bazată pe vorbire și de multe alte lucruri. Odată ce începi cu ideea de bază a Internetului, atât de multe lucruri pot deveni posibile.
