Președintele Ion Iliescu a afirmat, pe 7 noiembrie 2002, la 'Conferința europeană privind societatea informațională' de la București, că nu poate fi acceptată transformarea Internetului și a rețelelor de telecomunicații, a mediilor de informare, în 'vectori pentru propagarea urii, fanatismului religios, a xenofobismului și rasismului, în instrumente ale structurilor terorismului internațional și ale crimei organizate'. Președintele Iliescu susține că Societatea Informațională trebuie să fie una a moralității științei și a responsabilității cetățenești, a democrației, a dezvoltării și a păcii. 'Dacă vrem să garantăm tuturor accesul la noua economie mondială organizată în rețea, dacă dorim să micșorăm astfel decalajele de dezvoltare, trebuie să păstrăm în același timp diversitatea și vigoarea culturilor locale', a mai spus Ion Iliescu. Șeful statului a apreciat eforturile Uniunii Europene de a prezenta o strategie unitară de dezvoltare a societății informaționale, care are drept obiectiv să transforme UE într-un competitor serios pentru Statele Unite și Japonia până în anul 2010. Ion Iliescu a mai precizat că România a introdus în ultimii doi ani instrumentele guvernării electronice la nivelul administrației centrale și locale, deoarece a fost confruntată cu o slabă capacitate instituțională, cu birocrația și corupția. El a mai spus că, pentru a valorifica potențialul oferit de noile tehnologii, autoritățile de la București își propun realizarea unor puternice platforme educaționale, dotarea instituțiilor de îțnvățământ cu computere și constituirea unei Biblioteci Naționale Virtuale.
'Ceea ce în urmă cu numai trei decenii părea doar o utopie științifică, acum devine o necesitate. Statele, Guvernele și națiunile iau act de faptul că răspândirea mijloacelor de calcul și generalizarea sistemelor de comunicații schimbă radical natura proceselor decizionale, comunicaționale, caracterul muncii, punând creativitatea în centrul acțiunii oricărei structuri economice, sociale și administrative. Cunoașterea devine principalul instrument de creare a bunăstării națiunilor, iar capitalul uman principala lor resursă. Tehnologiile moderne deschid calea noilor forme de gestiune și de schimb, făcând astfel trecerea de la piețe la ceea ce astăzi nu puțini economiști numesc 'economia rețelelor'. Suntem în fața unor transformări majore ale raporturilor sociale. Toate aceste transformări au loc pe fondul accelerării și aprofundării globalizării economice. Ceea ce numim 'Societate Informațională' este un nou model de dezvoltare economică și socială - cu consecințe importante și în plan politic, al funcționării democrației și a statului de drept '“ adecvat sfidărilor care ne stau în față la acest început de secol și de mileniu. Fiecare țară în parte și-a structurat, într-un fel sau altul, strategii de dezvoltare pe termen mediu și lung, care pornesc de la realitățile naționale și de la resursele existente, de la prioritățile fiecărei națiuni. De aici varietatea de soluții pentru problemele care până la urmă sunt similare, dacă nu chiar identice.
De aceea sunt de apreciat eforturile Uniunii Europene de a prezenta o strategie unitară de dezvoltare a 'Societății Informaționale', care are drept obiectiv să o transforme într-un competitor serios pentru Statele Unite și Japonia până în 2010. Summit-ul de la Lisabona a fixat țintele și a definit prioritățile în plan economic, social și tehnologic, ale Uniunii Europene. Acestui proces i s-au alăturat și țările candidate la aderare, care fac eforturi pentru a-și depăși rămânerile în urmă în domeniul tehnologiei informațiilor, ale Internetului, comunicațiilor fixe și mobile, guvernării electronice. Pentru România, 'Societatea Informațională' este unica șansă de a reduce marile decalaje de dezvoltare care despart țara noastră de țările industrializate. În ultimii 150 de ani, România a cunoscut mai multe etape de modernizare instituțională care, paradoxal și dureros, nu au fost însoțite, în ciuda unor perioade de creștere economică și de progres social, de o micșorare semnificativă a decalajelor tehnologice și de dezvoltare. Am risipit resurse, nu am folosit eficient capitalul uman, dezvoltarea a fost în salturi și prea puțin durabilă. Acest lucru s-a repetat și în procesul de dezindustrializare care a însoțit reformele economice începute în 1990. Dezindustrializarea a produs o sărăcire accelerată a muncitorilor industriali și agricoli, o fragilizare a clasei mijlocii, conducând la slăbirea solidarității sociale și naționale. Fenomene asemănătoare se petrec în foarte multe țări ale comunității internaționale. Problema decalajelor de dezvoltare a devenit o problemă globală, care necesită răspunsuri globale. Nu ne mai putem imagina insule de prosperitate într-o mare de sărăcie. Nu întâmplător acestor probleme le-au fost consacrate Summit-urile de la Monterey și Johanesburg.
Organizarea conferinței privitoare la Societatea Informațională este o continuare logică și firească a eforturilor Organizației Națiunilor Unite și ale țărilor membre pentru găsirea celor mai bune căi de micșorare a decalajelor. Polarizării sociale, faliei care îi desparte pe bogați de săraci i se adaugă astăzi ceea ce se numește, 'Digital Divide', decalajul între cei care au acces la cunoștințe, la informații, la educație de calitate, și cei care nu au acest acces. 'Digital Divide' poate accentua procesul de sărăcire, dacă nu se vor lua măsuri de contracarare a lui. Din această perspectivă, 'Societatea Informațională', trebuie să se constituie într-un accelerator al proceselor de dezvoltare durabilă la nivel global, pentru micșorarea decalajelor dintre țările bogate și cele sărace și într-un instrument al bunei guvernări. Ceea ce pentru România este o problemă acută în plan național, reprezintă o misiune comună în plan european și devine o sfidare la nivel global. Așa cum este definită într-un document al Academiei Române, parte a Strategiei naționale în domeniu, Societatea Informațională se structurează ca o societate a cunoașterii. De aici, accentul pe care îl punem pe educație, în special pe educarea tinerilor. Dorim să dotăm, până în anul 2004, școlile românești cu circa 500.000 de calculatoare; dorim să dezvoltăm puternic industria de software, care să se constituie într-un viitor motor al creșterii economice durabile.
(Fragmente din 'Cuvântul de deschidere' al 'Conferinței Regionale Ministeriale Pan Europene în pregătirea Summit-ului Mondial pentru Societatea Informațională')
