Pe 1 noiembrie s-a încheiat perioada de consultare publică a proiectului ANRC ce a stârnit furtună în industrie. Pe 18 octombrie 2006, la numai 3 luni după emiterea (7 iulie 2006) a deciziei ANRC de reducere graduală a tarifelor de interconectare percepute de Orange și Vodafone pentru terminarea apelurilor din alte rețele în rețelele proprii, ANRC revine asupra termenului până la care se poate produce reducerea, amânându-l cu 1 an. Măsura, dacă va fi adoptată, va avea un impact imediat, următorul termen al etapei a doua de reducere mutându-se de la 1 ianuarie 2007 la 1 ianuarie 2008, producând mari distorsiuni în piața românească telecom.
După ce Orange și Vodafone au criticat decizia din iulie asupra nivelului tarifelor de interconectare impuse ca fiind prea scăzut, actuala propunere de amânare a fost percepută de restul industriei ca o concesie făcută de către autoritate celor doi mari operatori mobli.
După decizia din iulie, ambii operatori au obiectat că tarifele impuse sunt prea scăzute, dar temeiurile lor au fost diferite.
Vodafone a argumentat că tarifele calculate de ANRC sunt sub costurile reale ale furnizării serviciului de interconectare cu rețeaua proprie, în timp ce Orange a susținut că tarifele impuse de ANRC pun cei doi operatori într-un dezavantaj major față de operatorii străini ai căror abonați sună în rețelele lor. Practic, recenta propunere a ANRC de amânare a graficului reducerilor recunoaște ca validă și dă curs obiecției aduse de Orange în dezbateri.
Problema este că aceste dezbateri par a fi continuat mai substanțial după intrarea în vigoare a măsurii decât înainte, în perioada de elaborare a calculelor și de consultări publice. Obiecțiile Vodafone rămân să fie decise în justiție, operatorul contestând în instanță tarifele impuse de ANRC, în timp ce propunerea de amânare, venită la 3 luni după anunțarea graficului reducerilor, amenință să dea peste cap planurile de afaceri pe 2007 ale tuturor celorlalți operatori de pe piața românească.
Aceștia au reacționat vehement în media în fața favorizării de către ANRC a așa-numitului 'duopol" Orange-Vodafone, într-un protest ce a unit în premieră operatorul dominant de linii fixe RomTelecom cu operatorii "alternativi" de pe piața telefoniei fixe și mobile, cabliștii UPC și RCS &RDS, dar și mobilii Zapp și Cosmote.
Modelul LRIC presupune alt model de business mobil decât cel istoric
Cei doi operatori mobili dominanți nu contestă principiul fundamentării pe costuri a tarifelor de interconectare. "Vodafone România înțelege necesitatea încurajării competiției în industria comunicațiilor mobile din România, inclusiv prin orientarea pe costuri a tarifelor de interconectare", precizează un comunicat al companiei din 10 iulie 2006.
Obiecțiile Vodafone vizează, în schimb, modalitatea de calcul, care conține "deficiențe" de fond, dintre care operatorul enumeră două: calculul nu include costurile de licență GSM și 3G în costurile de interconectare, nici costurile de dezvoltare a rețelei și serviciilor 3G. "Apreciem că modelul de calculație impus de ANRC este incorect, deoarece subestimează costurile reale ale Vodafone România - costuri care au fost comunicate către ANRC", susțin oficialii operatorului.
În privința costurilor 3G, "cota de piață prognozată de ANRC pentru anul 2009 include traficul aferent atât utilizatorilor 2G, cât și celor 3G, însă costurile exclud investițiile în 3G (...). Vodafone România plătește 35 mil. USD pentru utilizarea licenței 3G, la care se adaugă costuri de zeci de milioane în dezvoltarea rețelei și a serviciilor 3G". Operatorul oferă exemplul Marii Britanii, unde recent autoritatea britanică de reglementare a revizuit pozitiv tarifele de interconectare ale operatorilor mobili, în urma introducerii costurilor generate de 3G, în modelul de calculație.
În privința costurilor de licență GSM, acestea "nu sunt alocate conform practicilor europene, ceea ce este în detrimentul operatorilor. Conform modelului ANRC, operatorii ar trebui să recupereze aceste costuri din creșterea tarifelor de vânzare cu amănuntul", precizează Vodafone.
De fapt, "deficiențele" modelului de calcul al ANRC reprezintă diferențele dintre două modele diferite de business. În lipsa consultărilor, abia după intrarea în vigoare a măsurii a reieșit că Vodafone și ANRC înțeleg lucruri diferite prin costurile de interconectare. În baza modelului său de business, Vodafone își distribuie recuperarea costurilor cu licențele GSM și 3G, ca și a investițiilor în rețea și servicii pe toate categoriile de surse de venit, adică servicii cu amănuntul și de gros, deci inclusiv în costurile serviciului de interconectare.
Modelul LRIC (long run incremental cost) dezvoltat de ANRC cu ajutorul consultantului britanic Ovum impune, practic, operatorilor un alt model de business, în care costurile furnizării serviciului de interconectare sunt strict cele de operare curentă, iar costurile cu licențele și dezvoltarea rețelei ar trebui să fie recuperate din tarifele cu amănuntul.
Istoric vorbind, operatorii GSM europeni nu au practicat acest model de alocare a costurilor de licență și de recuperare a investițiilor, doar din tarifele de retail, în condițiile în care aveau la dispoziție surse de venituri substanțiale de pe piețele de gros - interconectare, roaming etc.
Menținerea modelului de business mobil istoric presupune ca reglementarea tarifelor de gros la nivelul costurilor să continue să includă costurile de licență și de dezvoltare a noilor tehnologii și servicii.
Restrângerea, în schimb, a posibilităților de recuperare a acestor costuri la serviciile cu amănuntul va impune creșterea tarifelor către utilizatorii finali și restrângerea capacității viitoare de investiții, argumentează Vodafone.
'Credem că argumentul ANRC privind beneficiile pe care o astfel de decizie le aduce utilizatorului final, este conjunctural. O analiză financiară obiectivă arată că aceste costuri sunt imposibil de susținut, fără a afecta în mod serios calitatea serviciilor pe care le oferim. Aceasta va aduce nu beneficii, ci prejudicii utilizatorului final, în condițiile în care calitatea serviciilor noastre este la cele mai înalte standarde europene, iar prețurile cu amănuntul sunt printre cele mai scăzute din Europa. Ne exprimăm, încă o dată, îngrijorarea față de efectele deciziei ANRC și apreciem că aceasta pune în pericol susținerea pe termen lung a investițiilor planificate de Vodafone România, cu efecte negative asupra întregii industrii de comunicații mobile din România', a declarat pe 10 iulie Liliana Solomon, Chief Executive Officer Vodafone România.
Operatorul a decis, în iulie 2006, să conteste în instanță decizia ANRC ce stabilește nivelul tarifelor de interconectare.
Ca răspuns, ANRC a declarat că ia în calcul aplicarea unei amenzi de până la 5% din cifra de afaceri a Vodafone România pentru refuzul de a fi furnizat propriul model de calculație LRIC în vederea reconcilierii cu cel elaborat de ANRC.
De fapt, atât Vodafone, cât și Orange au refuzat furnizarea propriilor modele LRIC solicitate pentru prima oară în iunie 2004, considerând că modelul LRIC ar fi presupus un exercițiu de remodelare a afacerilor după o structură de costuri ce nu era implementată de nici un alt operator mobil din Europa la acea oră.
Într-o escaladare a măsurilor punitive, pe 14 septembrie 2004, ANRC a aplicat fiecărui operator o amendă administrativă de 14 mil. lei (cca. 400 euro) pe zi, contestată în instanță de operatori. Atât amenzile, cât și procesele sunt pe rol și astăzi.
