Gradul de susținere pe care industria îl acordă tehnologiei WiMAX în prezent este fără precedent. Faptul este cu atât mai remarcabil cu cât această susținere s-a coagulat în jurul unui standard pe hârtie, cum este încă WiMAX. Echipamentele WiMAX vor apărea în vara lui 2005, iar rețelele vor începe să fie implementate. Cu toate acestea, valoarea de business pentru lansarea WiMAX pe piața de masă nu va prezenta interes până când nu va apărea WiMAX-ul mobil. Fapt este că în piață există deja tehnologii de bandă largă wireless (BWA - broadband wireless access) care pot face astăzi ceea ce tehnologiei WiMAX îi va lua ani ca să obțină. Firma de analiză a pieței ARCchart a identificat 4 scenarii posibile de evoluție din momentul în care versiunea WiMAX mobil va deveni disponibilă.
Există indicii că primele implementări de echipamente de utilizator (sau CPE - customer premise equipment) pentru WiMAX vor fi relativ scumpe, mari și vor necesita antene instalate în exterior. Din acest motiv, WiMAX se va restrânge la a aduna și transmite traficul de voce și date provenit din locații izolate către un switch central (backhauling) și la a asigura bandă largă T1/E1 pentru întreprinderi și comunități cu acces restrâns sau inexistent la DSL (digital subscriber line - linie digitală care ajunge la abonat).
După ce, în timp, echipamentele CPE își vor reduce dimensiunile și se vor muta în interiorul clădirilor, diferența de avantaj dintre WiMAX și liniile fixe DSL se va reduce, dar nu cu mult. Odată cu apariția ADSL 2+, viteza de care dispun consumatorii prin DSL va crește. Mai mulți furnizori de servicii din Europa și Asia oferă încă de anul trecut viteze de conectare de 15Mbps și peste, și încă la prețuri foarte competitive. WiMAX, spun analiștii ARCchart, pur și simplu nu va putea concura cu acestea - din motive mai mult economice decât de limite tehnice. Acoperirea ar trebui să fie instalată foarte dens pentru a livra capacitatea de transmisie necesară, ceea ce ar face costisitoare construirea rețelei. Costurile echipamentelor WiMAX de utilizator vor fi și ele mai mari decât cele DSL. O implementare costisitoare a infrastructurii de stații de bază WiMAX, combinată cu echipamente CPE mai costisitoare ar face dificilă sarcina unui operator WiMAX care și-ar baza modelul de business pe competiția cu DSL, mai ales în condițiile unei erodări a prețurilor la abonamentele DSL pe majoritatea piețelor lumii.
Credibilitatea ca business pentru un WiMAX implementat la scară largă nu va stârni interes până nu se va miniaturiza și până nu va fi integrat în notebook-uri - fie la nivelul chipurilor, fie printr-o extindere de card PC. Aceasta oferă utilizatorilor portabilitate - o diferențiere clară față de DSL, deși un asemenea serviciu va concura într-o anumită măsură cu 3G-ul de arie largă oferit de operatorii celulari.
WiMAX va trebui, în cele din urmă, să devină mobil (prin 802.16e) - să își reducă siliciul și mai mult pentru a putea fi integrat în terminalele mobile înainte ca tehnologia să le permită într-adevăr operatorilor să pună bazele unei afaceri atractive. Motivul este legat de voce. Mobilitatea aduce cu sine necesitatea transferului între stațiile de bază WiMAX, făcând posibile conversațiile Voice over IP simultan cu deplasarea în zona de acoperire. Integrarea într-un terminal, combinată cu mobilitatea prezintă o serie de oportunități atât pentru operatorii existenți cât și pentru unii noi și este limpede că reprezintă o răsturnare a paradigmei celulare curente.
Această succesiune intangibilă de etape necesare pentru a asigura un loc pe piață pentru WiMAX face vulnerabil standardul, apreciază analiștii. Aceste etape se vor întinde pe o perioadă de 3 până la 4 ani - o eternitate în industria tehnologică - și în fiecare etapă vor exista tehnologii BWA alternative ce ar putea prelua promisiunea WiMAX.
Chiar și astăzi există tehnologii BWA alternative la WiMAX, care fac ceea ce WiMAX va putea face abia peste 4 ani. De exemplu, atât Flash-OFDM (Fast Low-latency Access with Seamless Handoff Orthogonal Frequency Division Multiplexing), cât și UMTS-TDD (Time Division Duplex) - tehnologii promovate de Flarion și, respectiv, IPWireless - sunt complet mobile și disponibile în format card PC pentru inserare în laptopuri. În plus, IPWireless a anunțat la sfârșitul anului trecut producerea unui prototip de terminal UMTS-TDD, terminal așteptat pe piață anul acesta. Aceste tehnologii au și început să fie implementate. În Europa, de exemplu, există rețele comerciale UMTS-TDD în Marea Britanie (PCCW), Germania (AirData) și Portugalia (Portugal Telecom), în timp ce Orange Franța, O2, Tele2 și subsidiara cehă a T-Mobile testează tehnologia în rețelele lor. IPWireless susține că tehnologia sa este folosită în peste 40 de rețele comerciale și teste în toată lumea. În lumina unui asemenea avans în lumea operatorilor, ARCchart prevede că la momentul intrării WiMAX pe piață (aproximativ în 2007, conform Intel), fiecare din piețele dezvoltate de comunicații va avea cel puțin un operator care va oferi servicii BWA mobile (mBWA) printr-o tehnologie non-WiMAX. Pornind de la aceasta, analiștii au elaborat 4 scenarii posibile:
- Cota de piață obținută de operatorii non-WiMAX va fi atât de mare încât WiMAX, fie în forma sa fixă, fie mobilă, pur și simplu nu va fi în stare să se extindă suficient cât să ofere economiile de scară promise și în cele din urmă va muri sau va fi repoziționat pentru aplicații de nișă ca cele de backhaul wireless. Acesta este un final multi-standard, deoarece s-ar putea să existe standarde multiple non-WiMAX.
- Susținerea masivă a industriei pentru WiMAX și superioritatea tehnică a standardului față de alte tehnologi mobile BWA va încuraja operatorii non-WiMAX să migreze treptat spre WiMAX, iar noii operatori intrați pe piață vor susține automat WiMAX. Acesta este un final cu standard unic.
- Actualii operatori non-WiMAX își vor menține suportul pentru tehnologiile lor mBWA, în timp ce noii operatori intrați vor implementa WiMAX. Acesta este un final multi-standard.
- Unul din standardele proprietare, non-WiMAX, reușește să tragă după sine o mare parte a pieței și este capabil să se impună ca standard de facto înainte ca WiMAX să obțină vreun succes. Acesta este un final cu standard unic.
Suporterii WiMAX ar argumenta că scenariul 2 este cel mai probabil final, dar celelalte scenarii nu pot fi ignorate. Atâta timp cât apar sincope în testarea și în procedurile de conformare, iar echipamentele comerciale sunt amânate, scenariul 1 câștigă în credibilitate. Iar dacă operatorii 3G adoptă UMTS-TDD (mulți deja dețin spectrul ca parte a licențelor lor 3G), atunci poziția scenariului 4 se întărește.
Intel, promotorul WiMAX, are nevoie de succesul WiMAX pentru a obține supremația în spațiul chip-urilor wireless, intrând astfel pe piața terminalelor și păstrându-și marginile în afacerile PC. Realitatea este că Intel este foarte conștient de situația delicată a WiMAX, drept care s-a transformat în propovăduitor, recurgând la puterea sa în industrie și de marketing pentru a înclina balanța în favoarea scenariului 2. Majoritatea industriei s-a convertit benevol. Dacă WiMAX ajunge să domine până la urmă, aceasta nu se va fi întâmplat fără o doză puternică de intervenție divină.
