Studiu Ovum: Europa de Est - telefonia fixă intră la apă

Un studiu asupra a 10 piețe de telefonie din Europa de Est realizat de firma de cercetare și consultanță Ovum și publicat în februarie 2004 arată că fostele monopoluri de stat din telefonia fixă se axează pe strategii pe termen scurt și mediu pentru a face față competiției din partea operatorilor mobili pe piața de voce.

Tendințe cheie
Liberalizarea și dezvoltarea mobilă: factori de schimbări masive
Cei 2 factori cu impact profund în reconfigurarea mediului competitiv pe piețele est-europene sunt deschiderea competiției pe piețele de telefonie fixă și dezvoltarea masivă a serviciilor mobile. Pe fiecare piață există acum o seamă de jucători dornici să muște o bucată din cașcavalul telefoniei fixe, care au un succes modest. Utilizatorii au adoptat entuziaști revoluția mobilă în regiune: posesia de mobile se apropie de saturație în țări ca Republica Cehă, Ungaria și Slovenia, iar restul piețelor înaintează rapid în această direcție.

Substituție explozivă fix-mobil
Un efect mai puțin binevenit al dezvoltării mobile în regiune este substituirea extinsă a apelurilor fixe cu cele mobile (SFM). Practica larg răspândită de 'a trece direct la mobil', acolo unde nu există o linie fixă, este întrucâtva acceptată de operatorii de linii fixe. Ce îi îngrijorează, însă, pe aceștia mai mult este practica de 'a tăia firul', în care utilizatorii existenți renunță la liniile fixe pentru a folosi numai mobilul.
Conform studiului Ovum, TPSA (Polonia) a fost singurul operator care și-a mărit numărul de linii fixe (deși rapoartele OTE arată că și RomTelecom și-a mărit numărul de linii fixe cu peste 3% anual în ultimii 2 ani - n.r.). Toți ceilalți au asistat la un declin de 2-3%, în timp ce Lituevos Telekomas (Lituania) și-a văzut liniile reducându-se cu 16% într-un singur an. Mai mult, utilizatorii existenți de telefonie fixă par să folosească liniile fixe mai puțin, după cum indică scăderea volumului de trafic pe fix la nivelul întregii regiuni (Tendința se manifestă în România numai pe segmentul convorbirilor internaționale, RomTelecom afirmând că traficul său local și interurban a continuat să crească după liberalizare, deși confirmă că numărul apelurilor de pe fix pe mobil a scăzut - n.r.).

Operatorii naționali sub presiune
Piețele de voce fixe formează încă stâlpii piețelor de comunicații, dar se află sub presiune extremă. Aceasta se datorează unor factori ca declinul general al liniilor fixe, declinul volumului de apeluri și eroziunea competitivă a prețurilor. Fostele monopoluri, care domină încă piețele, sunt afectate nu numai de aceste declinuri, ci și de erodarea treptată a cotei lor de piață. Efectele nete ale tuturor acestor influențe externe reduc drastic veniturile din linii fixe și presează operatorii să treacă la acțiune pentru a contrabalansa situația.

Reducerea costurilor: noua regulă de joc
Ovum felicită operatorii examinați în studiu pentru reacția lor rezonabilă la schimbarea condițiilor de piață, prin tăierea drastică a costurilor lor operaționale, inclusiv prin reduceri dureroase de personal, în scopul menținerii unor margini de profit sănătoase. Operatorii au redus, de asemenea, cheltuielile de capital pentru a-și păstra lichiditățile, necesare în viitoarele confruntări din piață. Ei își repoziționează în prezent vechile tarife de voce astfel încât acestea să reflecte schimbarea tiparelor cererii. Unele strategii întreprinse de operatorii naționali în ultimii 2 ani au fost inițiate de companiile acționare vest-europene, care ele însele au reacționat inițial cu întârziere la liberalizarea piețelor lor telecom.

Operatorii tradiționali generează încă lichidități masive
Ca rezultat al acțiunilor drastice legate de costuri, majoritatea operatorilor foști de stat din Europa de Est rămân afaceri foarte profitabile și generatoare puternice de lichidități, în ciuda scăderii veniturilor. Valoarea medie a procentului EBIT (earnings before interest & tax - un indicator al performanței financiare a unei companii, calculat ca Venituri minus Cheltuieli, excluzând taxele și dobânzile) al operatorilor est-europeni a fost de 18% în primele 9 luni ale lui 2003, cu Eesti Telecom conducând cu o margine de 28%.

Banda largă: decolare greoaie
Majoritatea operatorilor dominanți din Europa de Est au lansat servicii DSL (digital subscriber line). Cererea pentru aceste servicii este, însă, slabă, în principal datorită prețurilor mari în raport cu venitul dispensabil al populației.
În aceste circumstanțe, banda largă este o opțiune numai pentru consumatorii cu buzunare mai adânci și IMM-uri. Aceasta s-ar putea să fie și intenția multor operatori, încă interesați să exploateze la maximum investițiile făcute în serviciile ISDN.

Liberalizarea pieței de telefonie fixă
Republica Cehă și Estonia au fost primele țări est-europene care și-au liberalizat piețele de telefonie, în ianuarie 2001, urmate de Polonia și Ungaria în 2002 și, în ianuarie 2003, aproape de toate celelalte țări. Singurul membru al țărilor candidate la UE studiat de Ovum care nu și-a liberalizat piața este Bulgaria, care și-a propus data de 1 ianuarie 2005 pentru deschiderea competiției.
Deschiderea piețelor a condus la apariția unor nou-intrați dornici să câștige cotă de piață cu servicii de voce la prețuri mai scăzute. Pe piețele liberalizate mai devreme, ca Cehia și Ungaria, există deja peste 20 de jucători. Pe lângă nou-intrații interni - ca Nom în Ungaria și Aliatel în Cehia - jucători mari pan-europeni ca Tele2 iau o felie din piețele telefoniei de larg consum din regiune. Atât furnizorii de servicii de date naționali, cât și cei regionali se extind și ei pe piețele de voce, cu scopul de a oferi un serviciu cu punct unic de contact (one-stop-shop) pentru clienții lor din rândul întreprinderilor.

Dezvoltarea mobilă continuă
Telefoanele mobile se răspândesc cu repeziciune
Cealaltă tendință cheie este mărirea numărului de terminale mobile intrate în posesia utilizatorilor est-europeni. Multe țări ating niveluri de penetrare comparabile cu Europa de Vest.
De exemplu, Cehia a atins 89% penetrare în septembrie 2003, urmată îndeaproape de Slovenia, cu 85% (v. Figura 2). Ungaria nu întârzie nici ea prea mult, cu 71%, în timp ce jumătate din populația Estoniei și a Lituaniei are telefon mobil. Toate aceste piețe sunt sau se apropie rapid de punctul de saturație. La celălalt capăt, Polonia (unde penetrarea mobilă atinge 42%) și România (cu 28%) încă au loc de dezvoltare.

Migrarea traficului către rețelele mobile
Răspândirea telefoanelor mobile a dus la migrarea traficului din rețelele fixe pe cele mobile. Figura 3 ilustrează traficul fix și cel mobil de voce din Ungaria, care este un bun exemplu al tendinței din regiune. În timp ce traficul total de voce crește, traficul mobil devite tot mai mult principalul transportator de voce, traficul fix diminuându-și rolul. Cu atât mai fascinant este faptul că schimbarea s-a produs într-un ritm foarte rapid: în 1999 traficul mobil de voce reprezenta 28% din traficul total de voce, pe când în 2002 el reprezenta 59% (în condițiile unei medii la nivel global de cca. 20% trafic mobil din trafic total de voce, conform declarațiilor lui Ted Lattimore, președinte și CEO Connex, prezent la Ziua Comunicațiilor, 21 aprilie 2004 - n.r.).

Stagnarea /declinul telefoniei fixe
Dezvoltarea masivă a pieței mobile a avut un efect drastic asupra afacerilor cu telefonie fixă în regiune. Nu numai că s-a stopat creșterea numărului de linii fixe, în ciuda penetrării fixe relativ scăzute, de 30-40%, în regiune, dar în cursul lui 2003, liniile fixe în serviciu au scăzut în medie cu 1%. Figura 4 conturează evoluția liniilor fixe deținute de principalii operatori dominanți din Europa de Est. Numai TPSA a reușit să își mărească liniile fixe cu 3%, conform Ovum. Cu toate acestea, RomTelecom a raportat și el creșteri de 3,4% și 3,1% a numărului de linii fixe în 2002 și, respectiv, 2003 (sursa: rapoartele financiare anuale OTE), ajungând la 4.326.398 linii fixe la 31 decembrie 2003, față de 4.197.074 cu un an în urmă.
Restul operatorilor dominanți est-europeni au asistat la reducerea liniilor lor fixe cu 2-3%, exceptând Lattelekom, care a avut o scădere copleșitoare de 16% între septembrie 2002 și septembrie 2003.

Substituție explozivă fix-mobil
Declinul liniilor fixe, combinat cu declinul traficului prin linii fixe, este un indiciu clar al tendinței puternice de substituire a apelurilor fixe cu cele mobile (SFM) în regiune. Nu numai că noii utilizatori trec direct la mobil, ci chiar și utilizatorii existenți ai liniilor fixe 'taie firele' și utilizează doar mobilul, cum poate depune mărturie Lituevos Telekomas cu cei 16% din utilizatori pierduți. Cercetări din decembrie 2002 ale Autorității ungare de telecomunicații au arătat că 20% din populația Ungariei folosesc numai mobilul.
Există câteva motive ale dezvoltării rapide a SFM în Europa de Est:

• costul suplimentar al telefoniei mobile este scăzut. Unul din factorii cheie ai SFM este diferența de preț dintre fix și mobil. Prețurile la mobil au scăzut din cauza competiției (ceea ce a mărit penetrarea, v. Figura 2), în timp ce prețurile la fix au rămas relativ stabile, datorită declanșării târzii a liberalizării. Numai în ultimii 1-2 ani au avut loc reduceri ale tarifelor la telefonia fixă. (Nici RomTelecom nu se distinge în acest punct, doar că rolul competiției în scăderea prețurilor a fost jucat de inflație până în septembrie 2003 - n.r.)
• cartelele preplătite se potrivesc bine consumatorilor cu venit scăzut și utilizare scăzută care domină regiunea. Cu un PIB pe cap de locuitor relativ scăzut, închirierea de linii este o cheltuială semnificativă pentru multe gospodării, iar când este vorba de apeluri puține, apelurile fixe pot adesea deveni mai scumpe decât apelurile mobile preplătite. Unii operatori, ca Matav, au încercat să lanseze tarife preplătite de fix pentru a para alternativele mobile, dar fără mare succes.
• mobilul câștigă întotdeauna când e vorba de convenabilitate și servicii adăugate pe o piață în care operatorii de fix nu sunt întotdeauna lideri clari la calitatea serviciilor.
  Toate aceste motive vor face ca SFM să continue să fie o amenințare la adresa operatorilor de fix din Europa de Est, iar aceștia vor fi nevoiți să pună la punct strategii de apărare.

Veniturile din linii fixe în declin
Afacerile naționale cu telefonie fixă ale operatorilor dominanți au a face cu 3 factori de presiune:

• un declin în linii fixe datorită SFM
• un declin în volumul de apeluri datorită SFM și eroziunii cotei de piață
• un declin în prețuri datorită competiției.

Diferiții operatori naționali resimt aceasta în grade diferite, dar toți au a face cu efectele, cum se vede din Figura 5. Lituevos Telekomas, ale cărui venituri din telefonia fixă au scăzut cu 25%, a suferit cel mai mult, urmat de Cesky Telecom, ale cărui venituri din fix au scăzut cu 11%. La celălalt capăt, Eesti Telecom și TPSA, cu un declin al veniturilor din telefonia fixă de numai 2% și, respectiv, 3%, au cele mai bune performanțe.

Efectele declinului telefoniei naționale se reflectă acut asupra veniturilor totale ale majorității operatorilor dominanți, dat fiind că aceasta este încă principala sursă de venituri, după cum arată Figura 6. Telefonia fixă internă reprezintă 88% din veniturile totale ale RomTelecom, arată raportul Ovum, urmat de TPSA și Lituevos Telekomas cu 75%. La celălalt capăt, telefonia fixă internă formează doar 41% și 48% din veniturile totale ale Matav și, respectiv, Cesky Telecom.

Strategiile cheie ale operatorilor
Operatorii dominanți au continuat în 2003 acțiunile de adaptare la piețele liberalizate, substituția mobilă și veniturile în scădere din telefonia fixă. Strategiile cheie folosite au fost următoarele:

• reducerea costurilor
• mărirea eficienței
• apărarea serviciilor moștenite
• dezvoltarea de noi surse de venit.

Reducerea costurilor
Operatorii naționali din raportul Ovum iau măsuri drastice, dar adecvate, privitoare la costuri. La bază, cu veniturile din linii fixe în scădere, singura cale de a menține profitabilitatea este reducerea costurilor proporțional sau chiar mai accelerat decât scăderea veniturilor. Operatorii est-europeni se află abia în primele stadii ale proceselor lor de reducere a costurilor, prin concentrarea pe 'țintele ușoare' ale obiectivelor lor de reducere. Cele 2 arii cheie pe care s-au axat sunt reducerea numărului de angajați și reducerea cheltuielilor de capital, dat fiind că acestea sunt unele din cele mai controlabile cheltuieli.

Continuă concedierile
Salariile angajaților sunt, de obicei, unul din cele mai mari costuri operaționale pentru operatorii telecom, așa că nu este surprinzător că majoritatea lor continuă să ia măsuri radicale legat de aceste costuri. TPSA a fost cel mai agresiv în anul care a trecut, reducându-și personalul cu o cifră cutremurătoare de 30%, cum se vede în Figura 7. A fost urmat de RomTelecom, cu o reducere de 12% în ultimul an și de Cesky Telecom cu o reducere de 10% în aceeași perioadă. Numărul de angajați ai Eesti Telecom a rămas aproape neschimbat.

Ovum atrage atenția că nu toți operatorii au atins același stadiu în eforturile de reducere a personalului. Un mod de a le evalua poziția în această privință este raportarea costurilor lor de personal la venituri, ca în Figura 8. Eesti Telecom nu a trecut la reducerea severă a personalului pentru că structura costurilor sale de personal este deja foarte bună: costurile sale de personal reprezintă numai 11% din veniturile sale. Matav îl urmează cu 14%, iar Cesky Telecom cu 15%.
RomTelecom, însă, cu costuri de personal egale cu 30% din venituri, mai are mult până să reducă acest raport.

Reducerea cheltuielilor de capital
Cheltuielile de capital (capex) formează o altă măsură relativ ușoară de reducere a costurilor, care îmbunătățește imediat lichiditățile companiilor care o implementează. Reducerea capex este o componentă cheie a strategiei operatorilor naționali est-europeni și este ilustrată în Figura 9. Reducerea medie a capex în rândul lor a fost de 24%. Luând în calcul că aceasta include investiția totală (inclusiv mobilă), procentul reprezintă o reducere foarte drastică (venită după o reducere deja drastică a investiției în 2002).
Cesky Telecom a mers mult mai departe și a redus capex cu 39%; reducerea de 80% în capex a Lituevos Telekomas este un nivel îngrijorător, în timp ce Eesti Telecom și-a redus capex cu numai 8%.

Raportul mediu capex/vânzări a scăzut de la 20% în primele 9 luni din 2002 la 15% pentru aceeași perioadă din 2003, cum se vede în Figura 10. Deși tendința de scădere este universală, există diferențe mari între operatori. Capex a reprezentat 22% din veniturile TPSA în perioada ian.-sept. 2003, pe când reducerea dură cu 80% a capex de către Lituevos Telecomas i-a adus acestuia capexul la numai 5% din vânzări.

Alte măsuri de reducere a costurilor
Unii operatori au luat măsuri mai pe termen lung pentru a-și reduce costurile. De exemplu, Matav își mută pe Internet serviciul de relații cu clienții din magazinele de desfacere cu amănuntul, asigurând online sarcinile de rutină cum ar fi plasarea comenzilor și raportarea defecțiunilor. La rândul său, TPSA și-a transformat operațiunile de servicii pentru clienți într-o operațiune unificată de centru de apel. Această strategie a fost adoptată recent și de RomTelecom, după cum au informat reprezentanții operatorului la Ziua Comunicațiilor (Romexpo, 21 aprilie 2004).

Mărirea eficienței
Mărirea eficienței merge mână în mână cu reducerea costurilor pentru operatori, care urmăresc să se debaraseze de imaginea de operatori lenți și ineficienți. Ei au făcut progrese în această privință, deși într-un ritm lent.
Operatorii naționali est-europeni au făcut puține progrese în 'stoarcerea activelor lor'. Media cifrei de afaceri din activele totale (TATO - total asset turnover) a rămas la 35%, baza veniturilor și activelor schimbându-se prea puțin în ultimul an - v. Figura 11. Mai importante sunt diferențele dintre operatori: Eesti Telecom este liderul absolut la acest capitol, cu o valoare a indicatorului TATO de 82%, în timp ce Cesky Telecom și RomTelecom întârzie pe ultimele locuri, cu TATO de 25% și, respectiv, 27%.

Reducerea personalului a dus la o creștere a raportului venituri per angajat, cum se vede din Figura 12. Media anuală a veniturilor per angajat în rândul operatorilor studiați de Ovum a urcat la 103.000 USD în primele 9 luni din 2003, de la 82.000 USD în aceeași perioadă din 2002.
Cu toate acestea, există diferențe mari între operatori. Matav este liderul evident la acest indicator, cu venituri anuale per angajat de 183.000 USD, urmat de Cesky Telecom și Eesti Telekom cu 145-147.000 USD. La celălalt capăt, RomTelecom mai are mult de lucru la îmbunătățirea eficienței: veniturile sale per angajat (calculate la nivel anual) în primele 9 luni din 2003 au fost de 30.000 USD, de 3 ori mai mici decât media est-europeană.

Un alt indicator de eficiență strâns legat este raportul liniilor fixe per angajat. Toți operatorii și-au îmbunătățit acest raport prin reducerile extinse de personal, dar rezultatul a fost influențat de declinul liniilor fixe în regiune, ca în Figura 13. Media liniilor fixe per angajat a crescut la 218 în septembrie 2003, de la 177 în septembrie 2002. Liderul la acest indicator este Cesky Telecom, cu 285 de linii pe angajat, urmat îndeaproape de TPSA cu 269 linii pe angajat. La celălalt capăt se află RomTelecom cu 137 linii pe angajat.

Protejarea serviciilor tradiționale
Majoritatea operatorilor naționali și-au schimbat substanțial modul de a comercializa serviciile de voce.
O schimbare cheie a fost procesul de rebalansare a tarifelor, inițiat înainte de instalarea competiției. Ca parte a acestui proces au fost mărite tarifele de acces și la apelurile locale, care erau în mod tradițional tarifate sub costuri.
Au avut loc, de asemenea, reduceri substanțiale la apelurile la distanță (interurbane) și internaționale, inițiate tot ca răspuns la competiția iminentă.
În plus, câțiva operatori au introdus diverse planuri tarifare în scopul de a-și proteja și dezvolta veniturile din vocea fixă. Cesky Telecom a introdus 'minute gratuite' ca parte a abonamentului, în timp ce TPSA oferă un pachet de minute nelimitate (pentru o taxă de abonament mai mare). Matav a introdus tarife fixe preplătite pentru a contracara atracția cartelelor mobile preplătite, fără a avea succes, însă, în prevenirea declinului liniilor fixe ilustrat de Figura 4 mai sus.

Dezvoltarea noilor surse de venit
Intrarea pe piața mobilă
Operatorii naționali care participă la dezvoltarea mobilă prin propriile afaceri mobile compensează, într-un fel, declinul din serviciile telefonice. Figura 14 ilustrează ratele de creștere ale veniturilor mobile ale fiecărui operator. Creșterea este legată de nivelul penetrării mobile ilustrat în Figura 2. Cesky Telecom, care operează pe o piață cehă în care 89% din populație are mobil, a înregistrat un declin. În schimb, TPSA a reușit o creștere puternică a veniturilor mobile pe piața poloneză, unde penetrarea atingea doar 42% în septembrie 2003.

Dezvoltarea noilor servicii
Internetul în bandă largă este încă în primele faze de dezvoltare în Europa de Est. Cererea este încă slabă, în ciuda unei creșteri rapide în 2003, provenită din rândul unor cercuri restrânse de utilizatori.
Numărul de linii DSL ale operatorilor selectați de Ovum este arătat în Figura 15. Prețurile relativ mari la DSL combinat cu venitul dispensabil mic al populației rămân barierele principale în adoptarea DSL și a altor servicii broadband. Ca urmare, pe termen mediu, DSL va fi o soluție numai pentru IMM-uri și clienții individuali afluenți.

Servicii mobile avansate de date - lipsește cererea
Asemănător serviciilor DSL, serviciile mobile de date vor avea parte de o primire rece în Europa de Est, apreciază analiștii Ovum. Operatorii din regiune au rețele și portofolii de produse de talia celor vest-europeni.
Prin rețelele compatibile GPRS, aproape toți operatorii oferă o gamă largă de servicii avansate de date, cum ar fi MMS, email mobil și servicii bazate pe locație. De altfel, Westel din Ungaria a fost primul operator din lume care a lansat MMS în iunie 2002. Cu toate acestea, nici un operator nu a raportat cifre semnificative legate de rata de adoptare a acestor servicii. Principalul motiv este că aceste servicii necesită terminale scumpe, pe lângă că și ele sunt relativ scumpe, ceea ce nu se împacă prea bine cu venitul redus de care se poate dispensa populația generală din regiune.

Sumar financiar
Veniturile
În afară de creșterea veniturilor din servicii mobile, există puține căi de a compensa veniturile în declin din telefonia fixă. Rezultatul este că numai operatorii ce dețin operațiuni mobile aflate în creștere, cum sunt Eesti Telecom, Matav și TPSA, reușesc să obțină în continuare o creștere a veniturilor lor totale (v. Fig. 16). Restul jucătorilor au înregistrat venituri totale statice sau în declin, datorită faptului că piețelele pe care operează sunt saturate (Cesky Telecom) sau că nu au nici o participație directă într-o operațiune mobilă, pe lângă gestiunea unei creșteri statice sau negative a liniilor fixe.

Pe măsură ce restul piețelor mobile încă în dezvoltare vor atinge saturația, iar competiția pe telefonie fixă se va intensifica, toți operatorii vor întâmpina aceleași dificultăți în creșterea veniturilor.

Profitabilitatea
În ciuda tuturor dificultăților, operatorii naționali est-europeni constituie, în general, afaceri foarte profitabile, după cum se vede în fig. 17. Media marjei EBIT în regiune a crescut ușor la 18%, o creștere relativ bună. Cea mai bună performanță o are Eesti Telecom, cu o marjă EBIT de 28%, urmate de Matav și TPSA, ale căror marje EBIT au fost de 22% și, respectiv, 20%.
La celălalt capăt, deși ambii operatori au înregistrat un declin de 17% al veniturilor, RomTelecom și Lituevos Telekomas au avut fiecare o soartă diferită: RomTelecom și-a redus costurile operaționale și mai agresiv, ceea ce a însemnat că și-a mărit marja EBIT la 9%. Lituevos Telekomas, însă, nu și-a redus suficient costurile, rezultând într-o pierdere EBIT de 1%.
Media marjei de venit net în Europa de Est a fost de 9%, adică jumătate din marja medie EBIT.
Operatorii naționali est-europeni sunt toți mari generatori de lichidități, cum se vede din Figura 19. Media raportului cashflow/vânzări operaționale a fost de 38%, mai mare decât media de 34% vest-europeană. Lituevos Telekomas a avut cea mai bună performanță, cu 44%, iar Cesky Telecom și Eesti Telecom au stat la celălalt capăt cu cca. 36%.
Datoriile nu sunt o problemă majoră pentru operatorii tradiționali est-europeni, cum se vede din Figura 20. Media datoriei totale raportată la vânzările anuale a fost de 63% pentru operatorii analizați. Singurul operator cu un procent semnificativ mai mare a fost TPSA, cu un raport datorie/vânzări de 87%.