Sectorul telecom tocmai încheie propriul annus horribilis, ceea ce nu a împiedicat veniturile să crească, relatează publicația 'CommunicationsWeek International' pe marginea unui sondaj realizat în rândul primilor 100 de operatori de rețea ai lumii. Sondajul, efectuat de firma britanică de cercetare a pieței CIT și publicat pe 7 octombrie 2002, arată că pentru prima oară - dincolo de reviziunile declarațiilor financiare ale WorldCom sau Qwest - veniturile totale în Top 100 Telecom în anul financiar 2001-2002 au trecut de pragul de 1.000 miliarde USD (1.040). Aceasta reprezintă o creștere anuală de numai 8%, față de 14% în 2000-2001.
Operatorii naționali încă domină clasamentul primelor 100 de companii telecom ale lumii, dar și operatorii mai mici și mai flexibili fac progrese importante în privința creșterii veniturilor, în timp ce operatorii asiatici rămân primii la profituri.
Climat neiertător pentru operatori
După entuziasmul din 1999 și 2000, operatorii au început să se confrunte, deja, cu numeroase obstacole, așa încât mulți nou veniți au dispărut după ce nu au putut să își asigure o felie de piață suficientă cât să justifice investițiile masive de capital. Operatorii naționali au fost obligați chiar să vândă argintăria de familie pentru a contracara evaporarea lichidităților. Mărimile mai multor telecomuri majore au fost acuzate de acumularea unor datorii uriașe: președintele British Telecom, Iain Vallance, a părăsit compania în aprilie 2001, urmat de șeful executiv Peter Bonfield în ianuarie 2002; apoi, în iulie 2002, Ron Sommer de la Deutsche Telekom a demisionat, iar managementul France Telecom l-a înlocuit, de curând, pe Michel Bon cu Thierry Breton de la Thompson Multimedia în funcția de șef executiv. De partea cealaltă a Atlanticului, situația a stat la fel de prost, mai ales din cauza scandalului contabil de la WorldCom și a controverselor legate de acoperirea găurilor ce amenință mulți alți operatori.
Top 100 telecom este un clasament al operatorilor realizat pe baza veniturilor din servicii încasate de fiecare operator. Informațiile financiare luate în calcul sunt cele publicate de companii și complet auditate. Sunt excluse companiile care nu au dat publicității nici un rezultat financiar în ultimii 3 ani și cele deținute 100% de alte companii din Top 100, și care nu pot fi considerate entități separate.
Cea mai impresionantă evoluție o înregistrează profiturile nete. Suma totală a celor mai recente rezultate financiare indică o pierdere de 50 miliarde USD în rândul celor mai mari 100 de companii, față de un profit net de 44 miliarde pe anul financiar trecut.
Noii operatori au continuat să câștige cote de piață. Din veniturile generate de companiile din Top 100 Telecom, 80,3% revin operatorilor naționali (fie foste monopoluri de stat sau telecomuri născute din fostele monopoluri de stat) - în scădere față de 81,5% cât le revenea anul trecut. Recesiunea s-a accelerat în prima parte a lui 2002: o examinare a rezultatelor financiare raportate de primii 20 de operatori pe primul semestru la sfârșitul lui iunie 2002 indică o creștere anuală a veniturilor de numai 0,8%, față de 8,9% pentru aceleași companii pe tot anul 2001.
O trăsătură interesantă a topului 20 este că operatorii naționali europeni o duc mai bine decât cei din SUA. Din 7 operatori europeni, 6 și-au mărit veniturile față de prima jumătate a anului 2001. Veniturile Deutsche Telekom și France Telecom au crescut cu peste 9%, iar creșterea combinată pentru toți 7 a fost de 4,8%. În schimb, din cei 7 operatori nord-americani de linii fixe, numai 3 au avut venituri mai mari. Veniturile combinate ale celor 7 au scăzut cu 3,4%. Operatorii mobili din SUA, în schimb, au avut rezultate relativ bune: AT&T Wireless a crescut cu 12,4%, Cingular și Verizon Wireless cu 4,9% și, respectiv, 7,5%.
Cifrele WorldCom din tabele sunt cele publicate inițial, cele revizuite nefiind date publicității până în prezent. Este cert că profitul net raportat, în valoare de 1,5 miliarde, va fi înlocuit de o pierdere netă importantă, care va trage și mai în jos profitabilitatea telecomurilor din Top 100 în 2002. Dacă ar fi fost incluse și performanțele WorldCom pe primul semestru, veniturile ar scădea iarăși, dat fiind că operatorul pierde clienți din cauza incertitudinilor despre sănătatea sa financiară.
Tabelul Top 100
Operatorul național japonez NTT rămâne cea mai mare companie telecom a lumii, poziție pe care o deține de mai bine de un deceniu. Următoarele două companii s-au format în urma amalgamării a două companii regionale Bell: Verizon provine din fuziunea GTE și Bell Atlantic (iunie 2000), iar actuala SBC din achiziționarea Ameritech (octombrie 1999). Amândouă au depășit AT&T, care a ajuns pe locul 4 mai ales din cauza vânzării pachetului deținut la AT&T Wireless și a pierderii veniturilor aferente. Desprinderea operațiunilor mobile de British Telecom a afectat, de asemenea, poziția acesteia din urmă: a căzut cu 7 locuri și și-a pierdut statutul de cel mai mare câștigător de venituri din Europa în favoarea Deutsche Telekom. Operatorii naționali majori din Europa ocupă mai tot restul pozițiilor de vârf, cu France Telecom pe locul 7 și Telefonica, Telecom Italia și BT pe 10, 11 și, respectiv, 12. Principalii nou intrați în top sunt fostele divizii mobile ale operatorilor naționali: Verizon Wireless (o societate mixtă între Vodafone și Verizon), Cingular (BellSouth și SBC), mmO2 (BT) și America Movil (desprinsă din Telmex) pe 18, 19, 35 și, respectiv, 48.
Creșterea veniturilor
Cum era de așteptat, o creștere a veniturilor au înregistrat, cu precădere, noii operatori. Operatorii naționali au atins maturitatea și aproape că se luptă să își mențină cotele masive de pe piețele interne. Ca urmare, potențialul lor de creștere a veniturilor este mic. Cei mai bine poziționați pentru noi creșteri de venit sunt nou-intrații pe piață, care în majoritate reușesc furând cote de piață de la operatorii naționali. Auna stă în fruntea listei, instaurându-se ca al doilea operator ca mărime în Spania, deși rezultatele lui sunt dificil de comparat în timp, dată fiind reorganizarea grupului din 2000. Veniturile PCCW arată un salt, datorat mai ales achiziționării operatorului național din Hong Kong, Cable & Wireless HKT, ale cărui rezultate financiare nu sunt incluse în rapoartele pe 2000. Tele2, pe locul 8, își propune să devină principalul competitor al operatorilor naționali de pe majoritatea piețelor europene.
Profiturile
Una din cele mai surprinzătoare revelații ale clasamentului după profit sunt performanțele modeste ale companiilor britanice. Operatorii mobili mmO2 și Vodafone ocupă locurile 77 și, respectiv, 86, iar COLT Telecom locul 80.
Cei mai modești sunt, însă, actualii și foștii operatori de cablu britanici; Cable & Wireless, care și-a vândut operațiunile de cablu din Marea Britanie în 1999, plătește prețul investițiilor masive într-un model de afaceri încă neverificat axat pe livrarea de conținut IP și găzduire gestionată. Poziția ei în top maschează, însă, faptul că s-a debarasat riguros de multe din cele mai valoroase subsidiare înainte de recesiune, obținând o valoare mult mai mare din activele sale decât ar fi valorat ele pe actuala piață. C&W rămâne bogată în lichidități și speră să supraviețuiască furtunii financiare actuale.
Cât privește BT (acum 38), anul trecut ocupa locul 96 din 97 de companii care raportau profituri nete.
Succesul asiatic
Un alt fapt de domeniul evidenței în topul profiturilor nete este succesul operatorilor din Asia, care ocupă 8 din primele 10 locuri. Numai Swisscom (2) și Telmex (7) au spart cercul asiatic, motivele având o dublă natură. În timp ce America de Nord și Europa stagnează, piețele asiatice sunt încă în curs de dezvoltare, oferind surse facile de profit.
Apoi, Asia a suferit propria criză economică în 1997 și 1998, așa că în toată regiunea companiile au grijă să nu se întindă mai mult decât le permit resursele și să-și păstreze profitabilitatea. Sub dominanta asiatică în vârful listei, sunt remarcabili marii absenți.
AT&T (20) stă cel mai bine în top 100 după profituri. Majoritatea operatorilor naționali luptă din răsputeri să își apere piețele interne de nou veniții care se dovedesc extrem de agili, ceea ce face improbabilă profitabilitatea.
