În 1981, exploratorul marin, doctorul Robert Ballard, a fost rugat de către National Geographic să facă ceea ce știe el cel mai bine, să viseze. Revista pregătea un reportaj despre viitorul explorărilor marine și dorea să arate ce tehnologii ar putea folosi oamenii de știință în viitor pentru a explora adâncurile oceanelor. Doctorul Ballard și încă 39 de oameni de știință au colaborat cu o echipă de artiști și le-au dat celor de la revistă articolul.
În această primăvară, viziunea doctorului Ballard a devenit realitate, stabilind o nouă frontieră în lumea high-tech a explorărilor marine de mare adîncime. Combinând teleprezența, camere de înaltă definiție, aparate operate subacvatic prin telecomenzi și o rețea ultra performantă, le-a permis experților să sondeze adâncimile oceanului și să împărtășească în timp real descoperirile și cu alții, fără să părăsească uscatul.
"Mi-au trebuit 29 de ani să ajung aici, dar am ajuns" a spus Ballard, al cărui sistem de explorare prin teleprezență a debutat în această vară cu expediția Nautilus din Marea Mediterană.
Titanicul, Bismarck și alte descoperiri
Această realizare este ultima dintre multe altele din cariera doctorului Ballard. Explorările sale au cuprins artefacte istorice, cum ar fi rămășițele Titanicului, al vasului Bismarck, al avionului PT-109 al președintelui John F. Kennedy, al portavionului Yorktown din bătălia istorică de la Midway. Lui i se atribuie chiar și descoperirea revoluționară a unor izvoare hidrotermale, un fel de gheizere subacvatice, din insulele Galapagos, unde, forme de viață neîntâlnite până atunci supraviețuiau nu prin procesul de fotosinteză, ci prin ceea ce se numește chimiosinteză.
Spiritul de pionierat al lui Ballard a depășit de multe ori tehnologiile existente. În 1970, explorările marine de adâncime se desfășurau în mini submarine echipate cu lanterne, adevărate "jeep-uri subacvative", cum le numea Ballard, dar submarinele se deplasau incredibil de încet. O călătorie de aproximativ 3.600 m dura 2 ore și jumătate dus și 2 ore și jumătate întors, asta însemna că mai rămâneau 3 ore pe zi pentru explorarea propriu-zisă, timp suficient doar pentru explorarea unei mile marine.
"Am explorat o zonă muntoasă lungă de 67.592 de km", își amintește Ballard, care conduce Centrul pentru Explorarea Oceanelor, un program de cercetare pentru studenții universității de Oceanografie din Rhode Island. "A fost frustrant, pentru că făceam descoperiri, încetul cu încetul."
Ingeniozitatea învinge provocările tehnice
Ballard s-a bazat pe submarine timp de 25 de ani. Dar, la 2 ani după descoperirea izvoarelor hidrotermale, a avut o revelație. La întoarcerea de la aceste izvoare, fiind însoțit și de un biolog, a început să se joace cu camera digitală pe care a atașat-o brațului mecanic al submarinului, mărind imaginile înregistrate cu camera și afișându-le pe un monitor de 6 inci. Atunci a realizat că biologul care îl însoțea, în loc să cerceteze zona prin fereastra submarinului, se uita peste umărul său în același monitor, pretinzând că imaginea era mai bună pe monitor decât pe fereastră. "M-am gândit atunci, am adus biologul acela din colțul celălalt al lumii, ne-am scufundat 2,700 m în adâncuri, ca să stăm blocați într-un submarin uitându-ne la un monitor. Și așa mi-a venit ideea" a spus Ballard.
Ideea era legată de teleprezență. Mult mai cunoscută pentru beneficiile oferite companiilor prin reducerea cheltuielilor cu deplasările sau mijlocirea vizitelor virtuale la doctor, în contextul doctorului Ballard a redus semnificativ costurile, logistica și riscul survenit la transportul biologilor sau al altor cercetători pe fundul oceanelor.
Transmisiuni în direct de pe fundul mărilor
Pentru a-și îndeplini viziunea, doctorul Ballard a trebuit să aștepte tehnologii precum fibra optică și internetul. În loc de submarine, sistemele de azi folosesc camere amplasate pe mini submarine fără pilot, capabile să stea sub apă mai multe zile la rând
Cablurile de fibră optică facilitează transmisiuni video în direct pe ecranele din centrul de comandă de pe Nautillus. De acolo, prin satelit, fanii accesează instantaneu rețeaua de teleprezență, unde pot vedea ce se întâmplă în direct, la o calitate video de înaltă definiție, împreună cu experți, copii de școală sau alte persoane.
Deși detaliile încă se mai pun la punct, Ballard susține că sistemul s-a îmbunătățit masiv față de vechea abordare. "Este o mișcare contra cronomentru, iar în eventualitatea unei descoperiri semnificative, un expert poate fi disponibil în mai puțin de 30 de minute" a mai spus el. Sistemul ajută exploratori precum doctorul Ballard să își facă meseria fără să stea departe prea mult timp de cei dragi, facilitând totodată accesul la descoperirile explorărilor subacvatice unei mai mari audiențe.
"Nu mai suntem o persoană cu ochii pe fereastră, suntem o planetă cu ochii pe fereastră" a mai spus doctorul Ballard, adaugând că sistemul folosește o mare cantitate de echipamente Cisco. "Totul constă în rețea".
Viziunea doctorului Ballard despre viitor
Visele doctorului Ballard nu se opresc aici. Va veni ziua când oamenii vor folosi teleprezența în locul altor forme de călătorie, de asemenea. În loc să zboare pe Serengheti pentru safari, de exemplu, ei vor închiria roboți aflați acolo și îi vor manevra pe aceștia din confortul casei lor, de la mii de kilometri depărtare"
"În cele din urmă, aceasta este călătoria electronică. Suntem spirite în mișcare, și putem astfel să ne lăsăm corpul în urmă" a spus doctorul Robert Ballard, directorul Centrului de Explorări Oceanice de la Universitatea din Rhode Island. "Dar pentru ca visele să devină realitate, tehnologia mai trebuie să evolueze. Cea mai mare provocare este ca marea masă de oameni să obțină lățime de bandă. Dar odată ce acest lucru se întâmplă, uau, pregătiți-vă!
