'Atenție la bine, nu vă lăsați ispitiți: a făcut mai multe victime decât răul. În noua dezordine mondială nu avem drepturi morale pe care să le impunem altora', susține Tzvetan Todorov, istoric și filosof, ce trăiește la Paris, citat de 'La Stampa' din 24 ianuarie 2002 pe marginea atacurilor din 11 septembrie și a reacției SUA la terorism.
Ben Laden și ai săi kamikaze nu poartă în ei o idee totalitară?
Tzvetan Todorov: Nu sunt convins. Nu este acțiunea unui stat, ci a unui grup de indivizi fără stat care atacă cu succes cel mai puternic stat din lume. Mi se pare că este o realitate ce seamănă mai mult cu cea descrisă de Ian Fleming (decât cu scenariile lui Orwell din '˜1984'™) în seria lui James Bond în care miliardari megalomani atacau lumea pentru a deveni stăpânii ei. Totalitarismul secolului XX în Europa a murit și nu există riscul de a reveni, nici în generația noastră, nici în aceea a fiilor noștri și nici chiar a nepoților. Aceasta nu înseamnă că nu există noi pericole, chiar mai rele. Mai mult, aș spune că tocmai datorită caracteristicilor societății noastre, aceste atacuri sunt atât de periculoase, iar teroriștii de negăsit: respectiv, posibilitatea unei libertăți totale, facilitatea de a călători, accesul la informațiile și secretele fabricării armelor bacteriologice și poate nucleare. În timp ce totalitarismul se realizează într-un stat care-i subjugă pe cetățeni, fizic și moral, terorismul de azi se exercită împotriva unor dușmani îndepărtați. Fanatismul religios este important, dar nu are aceeași forță pe care o are ideologia în regimurile totalitare, de dreapta și de stânga.
Ce înseamnă 'ispita binelui'?
Tzvetan Todorov: Este tentația de a te considera întruchiparea binelui și de a acționa cu certitudinea de a avea un drept moral pe care îl poți impune și celorlalți. S-a întâmplat cu Irakul și cu Iugoslavia. Și chiar și cu 11 septembrie. Nu în-tâmplător președintele Bush a vorbit numaidecât de lupta binelui împotriva răului folosind aceiași termeni ca și teroriștii islamici. Același maniheism și aceeași ispită a binelui. Eu cred că democrațiile ar trebui să evite să impună binele: în istorie victimele celor care au crezut că întruchipează binele sunt mult mai numeroase decât ale răufăcătorilor.
Condamnați riposta armată împotriva teroriștilor organizației Al-Qaida?
Tzvetan Todorov: Atacul terorist avea nevoie de o ripostă pentru a încerca să înlăture acest pericol, nu în numele binelui, ci al apărării existenței noastre: europenii au avut dreptate să-i sprijine pe americani fiindcă atacurile erau îndreptate și împotriva lor. Apărarea este legitimă și trebuiau loviți adevărații autori ai atentatelor, nu un popor. Dar în măsura în care atacurile au fost limitate și au existat puține victime civile - din câte știm, dar s-ar putea să fim prost informați - aș spune că această intervenție a fost relativ justificată.
Nu credeți că statele democrate au un drept de ingerință în treburile statelor totalitare?
Tzvetan Todorov: Eu cred că este un drept revendicat pe nedrept fiindcă implică intervenția militară și constă în a impune 'binele' altora. Noi europenii avem o îndelungată tradiție în acest sens cu Cruciadele sau cu războaiele coloniale. În numele regimului nostru politic superior - și consider că, efectiv, democrația noastră este superioară - am avea dreptul să impunem binele celorlalți. Dar, este un drept pe care nimeni nu ni l-a dat. Ideea de a influența politica celorlalți nu mă scandalizează, dar fără bombardamente 'umanitare'. De exemplu, Uniunea Europeană a avut dreptate cu Austria lui Haider: nu a trimis acolo o armată, opțiunea austriecilor a fost respectată, dar s-a considerat că ceva este împotriva principiilor Uniunii și că, prin urmare, Austria ar trebui să sufere o anumită perioadă. Astfel s-a evitat o derivă xenofobă. Democrațiile nu conferă o identitate puternică, iar cetățenii sunt tentați de xenofobie. Există apoi riscul unei derive instrumentale care constă în a lua drept scop ceea ce este de fapt un mijloc, urmărindu-se dez-voltarea economică și uitând de om. Există o derivă moralizatoare care constă în a impune celorlalți modelul nostru, chiar și cu armele. Ei bine, nu trebuie să lăsăm ca militarii să conducă politica; politica trebuie să conducă militarii.
