Americanul Jason Epstein lucrează ca editor de carte de peste 40 de ani. El a fost directorul editorial al Random House și a înființat Anchor Books , 'New York Review of Books', American Library și Readers Catalogue. Acum el este pensionar și vrea să revoluționeze procesul digital de editare a cărților, așa cum digitalizarea re-creează industria muzicală. Epstein își dorește o mașină electronică ce poate tipări orice carte scrisă vreodată. Provocarea digitalizării cărților bântuie de cel puțin 30 de ani imaginația bibliotecarilor și a editorilor.
Banii nu ies din cărți
În 1958, Epstein se angajează la editura Random House, unde pentru mai mulți ani va fi director editorial, unde și-a convins patronii să devină și acționar. Pe la mijlocul anilor '˜80 el a demarat câteva afaceri de succes pentru aceiași cititori pentru care înființase și Anchor Books. Astfel, începe să depășească strategiile de marketing ce vizau editorii de carte. De aceea, în 1986 concepe The Readers Catalogue - un director de 40.000 de titluri ce puteau fi comandate la un număr verde de telefon, pe vremea când Internetul nu era încă în faza de comercializare - precizează Technology Review (MIT'™s Magazine of Innovation). Obsesia sa era re-crearea unei librării independente sub forma unui catalog tipărit de dimensiunea medie a unui director telefonic ce conține numerele telefonice ale unui oraș. Vânzările au scăzut considerabil, iar planul de afaceri a fost un eșec. Venitul mediu per comandă era de circa 35 USD plus transportul și împachetarea, însă costul de împachetare a comenzilor mici nu acoperea cheltuielile.
Pe vremea în care Internetul era în plină afirmare, el a decis să nu plaseze Readers Catalogue online, ci să-l liciteze pe Amazon.com, pe Barnes & Noble, avertizându-i pe tinerii manageri ai acestor afaceri digitale că marginile lor de profit nu vor acoperi costurile de împachetare a comenzilor mici pentru clienții individuali. De atunci, companiile menționate au pierdut milioane de dolari oferind însă un serviciu inestimabil editorilor, scriitorilor și cititorilor. De-a lungul acestui eșec financiar Epstein a descoperit soluția cheltuielilor prohibitive cu împachetarea fizică a miilor de exemplare de mică valoare.
Un ATM pentru tipărirea cărților
Cărțile, ca și muzica, se numără printre puținele produse comerciale ce pot fi comprimate în fișiere digitale, stocate, localizate și transmise apoi electronic, la costuri virtuale aproape de zero.
Editorii au încercat să vândă online versiunile digitale ale celor mai cerute titluri de carte, încă de la începutul anilor '˜90, dar au eșuat, pentru că programele erau prost proiectate și pentru că majoritatea cititorilor refuzau ideea citirii unei cărți pe ecranele, monitoarele sau pe dispozitive alternative.
Hârtia tipărită, legată între coperți, este încă cel mai rezistent, lizibil, portabil și economic mediu pentru cărțile ce se doresc a fi păstrate în biblioteci. Epstein a presupus că trebuie să fie posibilă reconstituirea unui fișier digital în forma unei hârtii de calitate, precum cea existentă în biblioteci. Ceea ce și-a imaginat el a fost echivalentul funcțional al unui ATM (Automated Teller Machine) - un dispozitiv ce tipărește rapid o carte dintr-un fișier digital, pe care o leagă și o trimite apoi cititorului la un cost destul de scăzut.
O tehnologie rudimentară de tipărire la comandă exista deja și consta dintr-o imprimantă duplex separată, o legătorie și o ghilotină, însă echipamentul era costisitor, greu de manevrat și necesita operatori de înaltă precizie. Tehnologia era proiectată să funcționeze în cadrul lanțului de furnizare existent al industriei poligrafice, dar pentru tipărituri prea mici pentru o presă convențională de mare viteză.
Epstein și-a dorit altceva: o mașină total automatizată, care să depășească învechitul sistem al lui Gutenberg. Astfel, un cititor urma să selecteze un fișier, acesta urma să fie transmis printr-o rețea securizată, în câteva minute unei mașini ce urma să tipărească un singur exemplar în orice limbă, la un preț mai scăzut pentru cititor decât cel al unei cărți produse prin modalitățile convenționale. Prin eliminarea lanțului fizic de furnizare ar fi scăzut costurile de stocare, transport și, evident, prețul final, iar noua tehnologie urma să le ofere cititorilor o proiecție mult mai vastă de titluri, decât o făceau tehnologiile existente în prezent.
Carte contra TV și Radio?
'Revoluția hârtiei' din anii '™50, când viitorul cărții părea amenințat de noile media, TV și radio, nu a fost, în fapt, nici o revoluție. Nu mai mult decât introducerea unor noi formate în cadrul lanțului de furnizare existent. Epstein și-a dorit o adevărată revoluție, care să maximalizeze piața mondială a cărților și a creat pentru editori și autori noi căi de eficientizare fără precedent afacerii cu cărți. Astfel, în 1999 a susținut trei prelegeri la New York Public Library unde și-a prezentat viziunea pentru viitorul electronic al cărților, previzionând că, mai devreme sau mai târziu, o asemenea mașină va exista cu adevărat. La acea vreme, în SUA lanțurile de mall-uri ajungeau la limita lor de expansiune. La începutul anilor '˜90, acestea erau înlocuite de așa numitele super-stores (supermagazine virtuale): Barnes and Noble and Borders.
Mult mai mari decât predecesoarele lor, acestea promiteau liste de inventar mai complexe, ce ofereau pe lângă obișnuitele cărți ale momentului, muzică, reviste, aperitive și chiar... cafea. Era nevoie, mai mult și mai urgent ca niciodată, de un canal alternativ de vânzare cu amănuntul.
Iar Epstein nu știa, în 1999, că mașina de cărți pe care el o imaginase exista deja, inventată de un alt american, Jeff Marsh, și deja funcționa într-un mic atelier din Missouri. Epstein l-a vizitat pe Marsh și a văzut cum mașina lui de aprox. 2,5 metri lungime și 1,25 înălțime accesa un fișier digital, ajusta dimensiunile de tipărire și transmitea mai departe fișierul unei imprimante duplex. Paginile tipărite erau legate mai apoi între niște coperți tipărite separat, la o imprimantă în 4 culori. Întregul proces dura aprox. 2 minute. Cartea de 256 de pagini era trimisă către o ghilotină, în mod automat. Și asta este totul!
În viitorul electronic, orice text care a fost vreodată publicat va putea fi regăsit printr-o căutare pe Google sau pe site-urile similare. Vânzătorii de cărți, editorii și autorii înșiși vor posta fișiere sau texte digitale pe site-urile lor, sau pe site-uri de interes colateral.
Aflați în fața computerelor, cititorii vor selecta cărțile dintr-o bibliotecă aproape infinită și le vor transmite către cea mai apropiată mașină de editat cărți, de la care își vor prelua lucrările tipărite, după bunul lor plac. Revenind la editorii muzicali, ei vând muzica direct prin Internet clienților ce ascultă melodiile pe dispozitive de gen iPOD.
Dar înainte ca editorii de carte să poată vinde, și ei, direct cititorilor cărțile solicitate la comandă, vor trebui să fabrice și să planteze mii de mașini de cărți.
O posibilă soluție a acestei dileme constă în abilitatea acestor noi tehnologii de a ajunge la piețe inaccesibile până azi: de exemplu cele 47 de milioane de americani pentru care engleza este a doua limbă și care nu au la îndemână un mod accesibil de a cumpăra cărți scrise în limba maternă.
Începuturile unei infrastructuri alternative viabile de vânzări cu amănuntul ar putea fi creată pentru a servi, la început, această piață națională din SUA. Cu această infrastructură, editorii ar putea apoi începe să vândă cărți, la fel de bine și cititorilor de limbă engleză.
La apusul Erei Gutenberg?
Sistemul post-Gutenberg poate fi asamblat și acum, din tehnologiile existente, dar în timp ce tehnologiile funcționează, infrastructura financiară și modelul economic ce sprijină acest edificiu nu există, încă. Gutenberg s-a gândit că ar putea rezolva schismele secolului al XV-lea prin distribuirea unei cărți unitare de rugăciuni pentru împărtășanie către toate bisericile din Europa. Plecând de aici, el a declanșat și a ajutat crearea Reformei protestante. Impactul mult mai puternicelor tehnologii din zilele noastre poate fi imaginat cu atât mai greu. Pentru Epstein este o certitudine că aceste tehnologii vor depăși, în curând, sistemul învechit al lui Gutenberg și că ne vom confrunta, încă o dată, cu riscuri și oportunități fără precedent.
