Succesul relațiilor publice ale unei organizații de dimenisiuni mici constă deseori în abilitățile de comunicare și perseverența persoanelor cu putere de decizie, reiese dintr-un raport recent al Asociației Internaționale a Comunicatorilor de Afaceri (IABC).
Studiul denumit 'Thinking Big, Staying Small' relevă faptul că directorul executiv joacă un rol central în comunicare într-o organizație mică, fie că este vorba de o organizație non-profit, comercială sau o agenție guvernamentală.
Raportul întocmit după 4 ani de studiu a relevat și faptul că în relațiile publice pentru organizațiile mici componenta cheie este rolul construirii relațiilor cu publicul, mai degrabă, decât realizarea unei popularizări și mediatizări cât mai extinse.
S-au identificat, așadar, 3 perspective distincte în rândul organizațiilor mici cu privire la valoarea construirii relațiilor într-o organizație, și anume: obiectiv în sine, funcție strategică sau sarcină pur tactică.
Noul raport continuă direcția deschisă de cunoscutul profesor Grunig în 1992 pentru IABC. Prin axarea pe un sector ignorat, cel al organizațiilor mici, studiul acoperă un decalaj foarte important de cunoștințe în cercetarea industriei comunicării.
Întrebările de cercetare examinează punctul de creștere din cadrul unei organizații la care operațiunile de comunicare încep să aibă un caracter structurat, ce funcții ale comunicării e posibil să fie externalizate la variate niveluri în dezvoltarea unei organizații și dacă necesitățile de abilități comunicaționale din organizațiile mici diferă în cazul tipurilor diferite de organizații.
Pentru a realiza o introspectivă în percepțiile de comunicare și practicile din organizațiile mici, cercetătorii Dixie Evatt, Crispin Ruiy și Jan Triplett oferă un instrument de diagnosticare a excelenței care transformă complexa teorie normativă într-un test ușor de înțeles și administrat ce poate fi utilizat de către organizațiile mici și mari pentru a-și măsura performanța.
Iată și câteva dintre descoperirile cele mai importante ale acestui studiu:
l organizațiile mici abordează relațiile publice holistic dintr-o varietate de perspective și văd această funcție ca fiind atât proactivă, cât și reactivă.
l organizațiile mici practică relațiile publice bazându-se mai mult pe instinct și interpretări personale, decât pe training formal și tind să se axeze cu precădere pe utilizarea formelor directe și personale de comunicare, spre deosebire de mass media, în ceea ce privește transmiterea mesajelor.
Nivelul excelenței nu a fost legat de dimensiunea organizației, cât mai ales de rata comunicării cu angajații față de dimensiunea forței de lucru. Organizațiile mici încep să își schimbe și să își formalizeze procesele și procedurile de comunicare atunci când ajung la un număr de circa 20 de angajați.
Studiul a relevat și faptul că organizațiile de nivel mediu din cadrul studiului (cu 11-20 de angajați) au cel mai probabil nivel de externalizare a funcțiilor comunicaționale. Odată ce o organizație depășește 20 de angajați, aceasta dorește să păstreze cât mai mult din aceste funcții în interiorul companiei.
