Interviu cu Doina BANCIU - Director general ICI
În imagine: Doina BANCIU, Consilier al ministrului MCTI, Profesor la Universitatea din București și Prof. Dr. Ioan PÂNZARU, rectorul Universității din București.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) este platforma cercetării fundamentale în Informatică din România. Din postura de manager general, dna profesoară Doina Banciu ne dezvăluie cele mai importante legături ale școlii românești cu societatea informațională. Totul, foarte concret, exact ca la catedra de unde ne spunea în anii '™90 cum va arăta 'žsatul global', legat la Internet.
C@M: Care este strategia ICI pentru promovarea educației digitalizate în țara noastră?
Doina Banciu: Noi urmărim cu atenție tendințele internaționale în domeniul promovării societății informaționale și inițiem proiecte, studii, cercetări ce se înscriu în strategiile actuale. Aceste inițiative și-au găsit concretizarea în numeroase proiecte finanțate prin Programul Național de cercetare INFOSOC și, deopotrivă, prin proiecte din programul nucleu la care ICI a participat ca realizator.
Cât privește promovarea educației digitale, una din preocupările de bază ale managementului institutului a fost formarea culturii informației și comunicării digitale la nivelul oricărui cetățean. Am folosit această sintagmă pentru prima oară în 1998, în cadrul Școlii Internaționale de vară pentru specialiștii în Științele Informării și Comunicării din țările francofone, organizată de Universitatea din București și apoi am promovat-o în diverse contexte academice. Sintagma a dat, atunci, titulatura acestei manifestari științifice și reprezintă pentru mine satisfacția profesională de a fi impus o nouă terminologie adecvată noului context și adoptată de specialiștii și profesioniștii domeniului nostru.
C@M: Care au fost măsurile reale executate de ICI pentru digitalizarea actului educațional de la noi?
Doina Banciu: În 2001, ICI a deschis prima bibliotecă digitală în care a inclus documente digitale (cărți electronice) din diverse domenii, inițiind un contract de colaborare cu Universitatea din București pentru ca și cursurile universitare să fie trecute în această formă. În plus, specialiștii ICI au creat documente digitale (documente multimedia privind muzeele din România), dar și aplicații dedicate învățării asistate de computer. Aș aminti aici programul Pitic dedicat chiar celor mai mici școlari. Opinia mea este că orice inițiativă trebuie să aibă în vedere crearea și valorificarea unui conținut digital. Altfel nu putem vorbi de digitalizarea actului educațional. Această afirmație este susținută și de numeroasele proiecte finanțate prin INFOSOC, orientate către învățământul asistat de computer (dezvoltarea bibliotecilor digitale, crearea platformelor de
e-learning, crearea rețelelor dedicate procesului educațional informatizat).
C@M: Care credeți că sunt marile carențe ale sistemului educațional românesc?
Doina Banciu: Sistemul de învățământ din România, în special cel universitar, îmi este cunoscut din interior ca și de altfel, inițiativele de promovare a noilor tehnologii în învățământ. Aceste două ipostaze în care m-am implicat profesional cred că-mi permit să afirm că noile tehnologii au luat-o adesea înaintea capacității multor dascăli de a înțelege și adapta cursurile la nevoile studenților și cerințelor lumii contemporane. Aceasta este o carență fundamentală a sistemului educațional ce va avea efecte pe termen lung, pentru că acest secol este, fără îndoială, secolul culturii digitale, așa cum cel trecut a fost al culturii scrise. Efectul direct este că mulți profesori nu reușesc să folosească computerul ca suport didactic și, ca o consecință, multe curricule rămân tributare asimilării disciplinelor IT&C. Dincolo de voința politică sau instituțională trebuie să existe și o voință personală, fie ea și motivată financiar, pentru a ridica standardul de calitate al învățământului nostru, în care computerul are un rol esențial și să-l facă compatibil cu standardul european.
C@M: Cum vedeți, ca profesor și specialist, ridicarea învățământului național la nivelul celui din Occident?
Doina Banciu: Nu trebuie făcute foarte multe eforturi, pentru că există încă o tradiție solidă și competențe, dar formulele de predare-învățare de la noi trebuie radical modificate.
Studentul trebuie pus să gândească, să se implice efectiv, să se autoevalueze și să se compare permanent cu oricare alt student din oricare parte a lumii. Asta înseamnă că profesorul trebuie să devină coordonator și evaluator, să antreneze studentul în proiecte concrete, de cercetare, de afaceri, adică proiecte cu profund conținut de viață reală. A doua condiție importantă e crearea, pe lângă un nou mediu și noi mentalități, de structuri tehnice adecvate, așa cum promova Programul eEurope+ (internet de mare viteză, acces la computere în toate mediile, neîngrădit și gratuit etc.). Dacă politica națională de adoptare a directivelor de la Bologna va fi susținută și de elementele de mai sus, cred că învățământul românesc va deveni perfect compatibil cu ce se întâmplă oriunde în lume.
C@M: Care ar fi prima inițiativă, dacă îmbunătățirea educației naționale ar depinde direct de dvs?
Doina Banciu: Prima inițiativă ar fi aceea de a coagula toate inițiativele punctuale în domeniul sistemelor educaționale informatizate din țară, de la biblioteci digitale, biblioteci virtuale, platforme e-learning, până la cele ce privesc transformarea, adaptarea mentalităților la realitatea actuală. Cred că fără o abordare sistemică, la nivel național a modernizării procesului de învățamânt, numeroase eforturi și rezultate pozitive se vor pierde sau se vor dilua în detrimentul formării culturii informației și comunicării digitale a elevilor și studenților din România și implicit a tuturor cetățenilor.
