Într-un moment în care turismul constituie un fenomen mondial de masă, noțiunea de "patrimoniu mondial", promovată de UNESCO, dobândește o importanță centrală. Din 1972, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, prin Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, a creat lista patrimoniului mondial, care cuprinde situri apreciate ca având o valoare excepțională, semnalează site-ul theconversation.com, citat de Agerpres. Deși înscrierea pe această listă nu dă în mod automat dreptul la ajutoare financiare pentru protejarea acestor situri, iar UNESCO este neputincioasă în fața distrugerii unor situri înscrise, cum ar fi distrugerea în 2001 a statuilor din Bamiyan (Afganistan) care-l reprezentau pe Buddha sau distrugerea templului Bel din orașul sirian Palmira în august 2015, lista patrimoniului mondial nu este o realizare mai puțin importantă a UNESCO, iar patrimoniul este cel mai cunoscut domeniu de activitate al acestei organizații.
Listei UNESCO a patrimoniului mondial, care numără în prezent peste 1.000 de situri, i s-a adăugat în 2003 lista patrimoniului imaterial, care reunește practici, tradiții, dansuri, datini și îndeletniciri tradiționale.
Aceasta a fost concepută în parte pentru a contrabalansa dezechilibrul listei precedente, care cuprinde o majoritate zdrobitoare de situri europene, în timp ce Africa este subreprezentată. Africa figurează mai ales cu situri "naturale", în timp ce Europa are o sumedenie de situri "culturale" (biserici, castele... ) care sunt deja bine puse în valoare și nu au nevoie de o protecție suplimentară.
În 1995, UNESCO a creat un registru numit "Memoria Lumii", care cuprinde elemente importante și, uneori, pe cale de dispariție sau fragile din patrimoniul documentar al umanității, de exemplu "Tapiseria de la Bayeux".
Or, aceste mecanisme, în aparență consensuale și care pot suscita popoarelor sentimentul că au de păstrat un patrimoniu cultural comun, antrenează, din contră, în numeroase cazuri, dacă nu conflicte, cel puțin lupte pentru putere, rivalități care arată cum chestiunile de patrimoniu sunt deturnate în scopuri economice, politice sau geopolitice.
Cel mai flagrant exemplu este conflictul dintre China și Japonia generat de cererea niponă de înscriere în registrul Memoria Lumii a 333 de scrisori ale unor kamikaze japonezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste scrisori de adio pe care ei le adresau părinților lor înainte de a se lansa în ultimul lor asalt reflectă deseori mândria de a lupta pentru acel regim. Or, acela era imperialist, rasist și aliat al Germaniei naziste, scrie theconversation.com.
China, prin urmare, a protestat și, la rândul ei, a cerut și a obținut înscrierea în registrul Memoria Lumii a mai multor documente despre masacrul din Nanking (Nanjing), comis în 1937 de forțele japoneze și în cursul căruia ar fi fost uciși 300.000 de chinezi.
Astfel, se vede că registrul Memoria Lumii a devenit scena pe care s-a mutat confruntarea China/Japonia. Memoria celui de-al Doilea Război Mondial este un subiect sensibil pentru aceste două țări, adaugă site-ul menționat.
Mai multe cazuri ilustrează caracterul sensibil al mecanismelor de protecție a patrimoniului instituit de UNESCO. Deseori, noțiunea de patrimoniu cultural mondial a fost deturnată de la scopul său oficial și a fost utilizată ca un instrument turistic sau în scopuri politice și economice.
Antropologul David Berliner, care a studiat politicile în materie de patrimoniu ale UNESCO în Luang Prabang (Laos), sit înscris pe lista patrimoniului mondial, vorbește despre "unesco-izarea" acestui mic oraș. El arată că o consecință paradoxală a protecției acordate de UNESCO este intensa promovare a turismului în zonă.
Această promovare a turismului este însoțită de un fel de punere în scenă a unor tradiții idealizate și care nu corespund totdeauna realității istorice. Anumite elemente ale acestui trecut sunt șterse, ca episoadele războiului din Vietnam sau perioada colonială.
Uneori, ca pe continentul african, rezultatul înscrierii unui sit pe lista patrimoniului mondial poate fi negativ. Saskia Cousin și J.-L. Martineau au analizat folosirea ca instrument a obiceiurilor, tradițiilor și patrimoniului în urma înscrierii pe lista patrimoniului mondial. În studiul lor despre "pădurea sacră" Osun Osogbo din Nigeria, înscrisă pe lista patrimoniului mondial în 2005, ei arată importanța activităților de lobby, cu mize politice și economice.
În acest caz, scopul politic era de a-i conferi noii capitale a statului nigerian Osun o profunzime istorică, pe care nu o avea, împotriva orașului rival Ife-Ife, mai ancorat în istorie. Înscrierea pădurii sacre Osun Osogbo este rezultatul a aproape 15 ani de eforturi depuse de statul Osun pentru a-și construi o legitimitate istorică și culturală. Prin intermediul listei patrimoniului mondial, instrument de legitimare, cultura poate fi manipulată, utilizată ca instrument în scopuri politice sau economice.
Înscrierea unor situri pe prestigioasa listă a patrimoniului mondial poate avea efecte negative pentru o parte a populației. Astfel, în Ciudad de Panama, înscrierea pe această listă în 1997 a cartierului său istoric, Casco Antiguo, a antrenat trimiterea celor mai săraci localnici spre periferie, în paralel cu promovarea turismului în cartier.
Pe de altă parte, dată fiind importanța rolului funcționarilor și experților occidentali în această activitate a UNESCO privind patrimoniul, acestei instituții i se poate reproșa că le impune țărilor din Sud o concepție "occidentală" a patrimoniului.
În pofida acestor limite, este de salutat acțiunea UNESCO privind prezervarea și promovarea patrimoniului mondial. Dezechilibrul care se observă pe lista patrimoniului mondial nu este decât reflexul unei inegalități economice, sociale și culturale Nord-Sud, care necesită o soluționare urgentă.
