.

O hartă interstelară publicată la 22 septembrie pe baza datelor obținute de sonda spațială Planck pune sub semnul întrebării detectarea - anunțată în luna martie și catalogată drept istorică - a undelor gravitaționale, ceea ce dovedea că a existat o expansiune a Universului după Big Bang, relatează revista Nature și ziarul spaniol 'ABC', citate de Agerpres. Informațiile de la observatorul spațial Planck, al Agenției Spațiale Europene (ESA), i-au determinat pe oamenii de știință să aprecieze că praful cosmic a influențat depistarea undelor gravitaționale de către astronomi americani cu telescopul BICEP2 de la Polul Sud. Descoperirea din luna martie a fost făcută de echipa de cercetare BICEP2 (Background Imaging of Cosmic Extragalactic Polarization), condusă de John Kovac, profesor de astronomie și fizică la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics.

Era pentru prima dată când se detectau unde gravitaționale, mici deformări în 'țesutul' spațiu-timp, și acest lucru putea adeveri ipoteza conform căreia, după Big Bang, a avut loc așa-numita expansiune a Universului în chiar prima fracțiune de secundă a existenței acestuia. Oamenii de știință au declarat atunci că au exclus posibile surse de contaminare, adică alte surse care ar fi putut genera același semnal, și, prin urmare, observația cu telescopul BICEP2 era considerată corectă.

Aceste date nu sunt definitive, iar specialiștii de la BICEP2 și Planck analizează la ora actuală în comun datele de care dispun. Rezultatul colaborării lor este așteptat în luna noiembrie și va fi extrem de important întrucât va clarifica dacă, într-adevăr, imaginile obținute în primăvară sunt — la nivelul descoperirilor actuale — din momentul cel mai apropiat de Big Bang.

Colectivul de specialiști ai observatorului Planck a început în urmă cu doi ani — înainte de echipa americană — să măsoare fluctuațiile radiației cosmice de fond (Cosmic Microwave Background, CMB) — ecoul Big Bang-ului de acum 13,8 miliarde de ani. Concluziile parțiale la care au ajuns, publicate zilele trecute, nu sunt încurajatoare pentru descoperirea colegilor din SUA, arătând că polarizarea produsă de praf este semnificativ mai mare în regiunea Polului Sud decât estimaseră specialiștii de la BICEP2 și că efectele ei nu pot fi ignorate.

Conform hărții de la Planck 'cea mai mare parte din ceea ce a văzut BICEP2 a fost din cauza prafului', susține David Spergel, specialist în astrofizică teoretică de la Universitatea Princeton din SUA, care nu face parte din echipa Planck și a fost unul dintre cei mai mari critici ai analizei prezentate de colectivul BICEP2.

'Din păcate, potrivit analizelor noastre, efectele contaminatoare, și, în mod special, al gazelor prezente în galaxia noastră, nu pot fi ignorate', a explicat Carlo Baccigalupi, de la Școala Internațională de Studii Avansate din Trieste, unul dintre autorii studiului Planck.

'Este posibil să fie vorba despre o contaminare, dar s-ar putea ca ea să nu mai fie luată în calcul. În acest fel, Planck ar putea avea o contribuție crucială la descoperirea dovezii undelor gravitaționale ale Big Bang-ului. O asemenea descoperire ar putea deschide o fereastră către scenarii necunoscute în studierea Universului primordial și a fizicii energiei foarte înalte', este de părere Baccigalupi.