Incapacitatea operatorilor mobili și a furnizorilor de conținut de a crea o piață de conținut mobil substanțială și sustenabilă este un cadou pentru specialiștii în marketing, care trebuie să opereze cu branduri pentru a dinamiza motoarele Internetului mobil.
Aproape toate conferințele industriei mobile au o sesiune obligatorie dedicată start-up-urilor axate pe conținutul mobil și companiilor de media care se plâng de faptul că operatorii mobili nu oferă conținut. Reprezentanții operatorilor nu se cramponează însă, de obicei, de aceste critici, susținând că majoritatea start-up-urilor au nevoie de operatori mai mult decât au operatorii nevoie de ele. Cei care știu să citească printre rânduri pot înțelege traducerea poziției tipice a unui operator despre conținutul mobil ca fiind următoarea: 'Da, într-adevăr, serviciile atrăgătoare și conținutul mobil sunt vitale pentru viitorul afacerilor noastre, dar nu vom face mult mai mult decât dezvoltatorii de conținut'.
Specialiștii în marketing ar trebui să își amintească faptul că despre conținutul mobil se vorbește cam din anul 1997, atunci când a apărut unul din primele telefoane bazate pe un protocol de aplicații mobile (WAP). La anul se vor împlini 10 ani de la acea dată, așa încât ar fi un moment bun să vedem la rece și concret câți bani au generat eforturile de atunci. Dacă 'săpăm' pe segmentul bani, e clar că serviciile non-voce reprezintă doar o mică parte din totalul veniturilor.
Tabelul de mai jos prezintă datele de la sfârșitul anului 2005, din care reiese că totalul veniturilor mobile va crește cu circa 300 miliarde USD în următorii 4 ani, ajungând la 1.500 miliarde USD până în 2010.
În octombrie 2005, Morgan Stanley a stabilit veniturile din serviciile non-voce la 74 miliarde USD, din care circa 70% țin de mesagerie (SMS, MMS, IM, email mobil). Chiar și în Japonia (recunoscută pentru apetitul utilizatorilor pentru datele mobile), categoria dominantă a Internetului mobil, în termeni de grad de utilizare, continuă să fie tot e-mail-ul.
Veniturile anuale, la nivel mondial, ale furnizorilor de conținut mobil pe Internet, în anul 2005, se împart, astfel, după următoarele categorii: SMS-MMS 71%, divertisment 19%, publicitate 4%, servicii enterprise 3%, acces la alte date 3%. Potrivit statisticilor Morgan Stanley din octombrie 2005, totalul acestor venituri anuale este de 74 miliarde USD.
Dacă aruncăm o privire asupra pieței serviciilor non-voce și non-mesagerie a conținutului mobil pur, cifra actuală a veniturilor din conținutul mobil este de circa 20 miliarde USD, iar dacă se păstrează rata actuală de creștere, piața ar trebui să se dubleze până în 2010.
În SUA, cele mai recente cifre ale eMarketer arată că mesageria conduce încă în categoria serviciilor non-voce și va continua să domine în viitorul previzibil. Până în 2010, există o șansă deloc de neglijat pentru ca serviciile de divertisment și de conținut să egaleze mesageria ca generatoare de venituri din servicii non-voce. Dacă ne uităm la modul în care își folosesc, de fapt, abonații din SUA telefoanele, observăm că diferite aspecte ale mesageriei, textului și fotografiei eclipsează alte categorii.
Se pare că în ciuda celor mai susținute eforturi ale specialiștilor în marketing, în interiorul și exteriorul organizațiilor, de a convinge consumatorii de opusul acestei percepții, majoritatea utilizatorilor cred încă și acționează ca și cum terminalul este un dispozitiv de comunicare, până la urmă. Astfel, tabelele de mai sus sugerează că până în 2010 sectorul conținutului mobil pur va înregistra cca. 3% din totalul veniturilor mobile. Paneliștii din conferințe îl pot 'peria' cum doresc. Însă operatorii nu mai pot tolera situația în care pe de o parte spun despre conținutul mobil că este foarte important pentru ei și apoi fac prea puțin să dovedească acest lucru. Dacă ei spun că acest conținut nu contează, atunci se autocondamnă la postura în care nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât simpli furnizori de servicii mobile de voce. Iar asta va face foarte inconfortabilă viața anumitor operatori care au cheltuit miliarde pe licențele 3G în ideea că oamenii și-ar folosi mobilele pentru accesarea conținutului. Strategic vorbind, conținutul mobil bazat pe serviciile non-mesagerie ca sursă de venituri de sine stătătoare este și va rămâne minor pentru operatorii mobili.
