În ultimii doi ani, amenințările informatice care vizează telefoanele mobile au înregistrat o dezvoltare spectaculoasă, echivalentă cu 40 de ani de evoluție în domeniul amenințărilor pentru PC-uri, sunt de părere experții Bitdefender. Noile funcționalități cu care au fost echipate telefoanele mobile, de la conexiunile Bluetooth, serviciile multimedia de mesagerie (MMS), până la conexiunea la internet și accesul rapid la rețele sociale, creează o serie de breșe de securitate pentru smartphone-uri.
Conform statisticilor oferite de laboratoarele Bitdefender, numărul familii malware pentru mobile a înregistrat o creștere semnificativă. În perioada mai-iunie 2011 au fost depistate 20 de asemenea familii. În perioada iunie-iulie acestea au crescut cu 55%, astfel că în luna august anul curent au ajuns la un număr de aproximativ 46 de familii descoperite.
Influențată de toate transformările din industria de telefonie, istoria atacurilor informatice e marcată de câteva momente importante:
SMS-urile care trimit mesaje la numere cu suprataxă
Atunci când au apărut pentru prima dată în 2010, amenințările informatice pentru telefoane mobile aveau la bază o schemă extrem de simplă ce, din punct de vedere comportamental, conținea o combinație de malware pentru PC-uri și o escrocherie clasică pe telefon: un Troian care trimitea mesaje la numere cu suprataxă. Amenințarea se propaga sub forma unei aplicații legitime, fie un media player, un joc sau un utilitar. Odată ce Troianul punea stăpânire pe dispozitiv, începea să trimită SMS-uri la numere cu suprataxă, fără acordul sau notificarea posesorului.
Furtul parolelor și a altor informații confidențiale
Următoarea etapă în evoluția amenințărilor pentru telefoane mobile a fost marcată de introducerea funcției de GPS, când interesul infractorilor cibernetici s-a mutat înspre obținerea de informații critice despre utilizator și despre telefonul acestuia. Amenințările care au fost create în această perioadă transmiteau o serie de informații confidențiale, precum coordonate GPS, adrese de mail și parole, către un server anume, date ce erau ulterior folosite în diverse scopuri infracționale. Aceasta este și perioada în care au început să se manifeste pentru prima oară cazuri de furt de identitate și scurgeri de informații de pe telefoane mobile.
Aceste prime două etape sunt statice. Amenințarea trebuia să fie instalată manual de utilizator, iar informațiile aveau un flux unidirecțional, fiind transmise doar dinspre telefoanele compromise către infractori. Aceștia primeau datele de la Troian, dar nu mai aveau alt control asupra amenințării.
Control deplin asupra telefonului
Cea de-a treia etapă e importantă, deoarece acum fluxul de informații devine bidirecțional. Odată ce ajungea în telefon, amenințarea instala un element backdoor, care permitea accesul în totalitate și în timp real al infractorilor la dispozitivul compromis. De cele mai multe ori, malware-ul conținea elemente de tip "rootkit" (care ofereau drept de administrator infractorilor), astfel încât telefonul putea fi folosit și ulterior pentru instalarea altor amenințări. Acum miza se schimbă, nu mai e doar o chestiune de bani, ci se înregistrează cazuri de scurgeri de date confidențiale din companii, cu ajutorul smartphone-urilor.
Rețelele botnet
Odată instalate pe telefoanele mobile, exploit-urile „root" au deschis calea către activități de tip botnet. Telefoanele infectate erau incluse într-o rețea compromisă, controlată de la distanță, ce putea fi folosită pentru lansarea unor atacuri împotriva site-urilor corporațiilor. Din momentul în care un malware cu funcție de root crea o breșă de securitate prin instalarea unui backdoor, putea primi comenzi de la un centru de comandă și control și putea fi folosit în diverse operațiuni infracționale. Codurile unice ale dispozitivelor, detaliile despre cartelele SIM și localizarea geografică devin date vitale pentru infractori, care acum pot sustrage bani, informații confidențiale sau au posibilitatea să lanseze atacuri de tip DDoS împotriva site-urilor unor companii.
Cele mai recente tipuri de amenințări informatice combină toate funcțiile menționate mai sus. În plus, tehnicile de inginerie socială folosite pentru diseminarea lor ascund extrem de bine deosebirile dintre o aplicație legitimă și una nelegitimă. Odată instalate, amenințările preiau controlul total asupra telefonului, fără ca utilizatorul să bănuiască nimic. Pe lângă faptul că sustrag informații confidențiale despre contactele utilizatorului sau date despre rețea, ele pot lansa apeluri fără ca acestea să fie vizibile aplicației de telefonie. În acest fel, cele mai noi tipuri de malware, ne transformă telefoanele în adevărați sclavi, implicați în diverse activități criminale.
