Imaginea financiară a unei companii este cu totul altceva decât imaginea acesteia pe piața comercială, susține invitatul surpriză al lui Gabriel Marin la Convergent Networks. Cristina Sima este, pe lângă o figură pitorească, și singurul român acreditat la cea mai mare bursă din lume - New York. El a ținut un adevărat curs de inițiere în jocul la bursă pentru specialiștii IT&C români prezenți la Conferință.
Sectorul telefoniei la bursele europene și la cea din New York a cunoscut deja momentul 'balonului de săpun' ce a culminat cu celebra achiziție ostilă a Mannesmann de către grupul Vodafone, în Germania.
În 1999, investitorii germani acceptau cu greu să vândă la un preț exorbitant un furnizor de telefonie mobilă construit de unul din cei mai vechi siderurgi din lume. Până la momentul lansării sale în industria telecom, Mannesmann nu a făcut altceva decât laminoare, tancuri și oțel. Și va rămâne în industria telecom ca singurul care a știut să-și vândă afacerea la momentul oportun. Vodafone suferă și acum din cauza prețului extrem de ridicat plătit la acel moment. Tot în 1999, cancelarul Germaniei reușea să vândă o bucată de hârtie, ce reprezenta o licență 3G, cu mult mai mulți bani decât a reușit Guvernul României să vândă Petrom, cu tot cu resurse. Tot Vodafone cumpăra într-o licitație fabuloasă și acea bucată de hârtie care s-a dovedit fără nici un folos pentru mulți ani, pentru că planurile de dezvoltare făcute la mijlocul anilor '˜90 au trebuit temperate în acel moment.
Cum merge Telecomul și IT-ul la bursă?
Apoi, industria comunicațiilor a avut o perioadă foarte grea în anii 2001-2003, cu titluri care au scăzut în mod spectaculos (Ericsson ajungând chiar la câțiva cenți acțiunea); dar a urmat apoi, din nou, un an bun.
Acum, piața de telefonie e umflată foarte mult la Bursă, iar titlurile sunt peste realizări. La mijlocul lunii mai a.c. s-a pierdut, din nefericire, circa 10% pe orice fel de acțiune din sectorul IT&C la bursele europene și la New York. Chiar și pe această cădere impresionantă, volumul tranzacțiilor tot a ajuns la New York la 17.000 miliarde USD pe zi. Pentru comparație, în România se fac 3 - 5, cu un maxim de 12 milioane USD pe zi.
Acțiunile cele mai tranzacționate la New York, chiar și în prezent, sunt cele ale Microsoft, chiar dacă de foarte puțin timp aceasta nu mai este și firma cu cea mai bună capitalizare bursieră. Microsoft a pierdut de la publicarea rezultatelor sale financiare, peste 25% din valoarea acțiunilor, în mai puțin de 9 zile. Atunci când se face o analiză bursieră a unei companii e interesant de urmărit și fluctuația acționarilor - cine cumpără și cine vinde acțiuni. E important de știut și faptul că sectorul comunicațiilor trăiește foarte mult din împrumuturi.
Cum se fac bani la bursă?
De obicei se spune că cele mai profitabile momente pentru profitorii bursieri sunt cele de scădere a valorii acțiunilor. Cel mai pesimist personaj de pe piață este George Soros, care, ca de obicei, a spus: nu numai că nu avem o creștere economică, dar avem o creștere economică nesănătoasă, mai ales în America.
În Europa creșterea e foarte mică, iar Soros susține că recesiunea nu s-a terminat, dar nici măcar nu a început! În orice caz, rețineți că 28 martie 2001 este recordul mondial de scădere al indicelui Nasdaq, de peste 80%.
Într-adevăr, există și alți analiști care văd o continuă creștere a sectorului IT&C, iar părerea mea personală este următoarea: să plecăm de la ceea ce a dus la boom-ul telefoniei. Odată cu apariția telefonului mobil s-au dezvoltat nenumărate servicii. Întrebarea este dacă sectorul e capabil să producă ceva nou. În momentul în care s-a produs 3G, despre care se vorbește din 1999-2000, licențele au fost cumpărate înaintea apariției tehnologiei. Toată lumea preconiza că vor fi milioane de clienți. Să nu uităm însă că piața din America sau Japonia e altfel decât piața noastră și, mai ales, altfel decât piața chineză. Dacă la chinezi orice fel de gadget și serviciu nou prinde pentru că ei vin, ca și românii, după o perioadă de 50 de ani de comunism, în care nu au avut nici un fel de divertisment și au regăsit în telefonia mobilă o refulare, și încă pe bani puțini, lucrurile nu stau la fel și în țările occidentale.
Pe piața românească nu avem nici mai multe telefoane pe cap de locuitor decât occidentalii și nici un volum mare de convorbiri, de transfer de date. Asta înseamnă că nu am ajuns să folosim telefonul la adevărata lui capacitate. Telefonia în România e mai scumpă decât în Elveția sau în Marea Britanie. Acest lucru trebuie schimbat, dar nu se poate întâmpla așa ceva decât în momentul în care operatorii vor vinde atât de multe servicii încât să-și permită să coboare prețul foarte mult.
Tendințele - dacă ne uităm la Vodafone, a cumpărat în Grecia, în Brazilia, dar și-a vândut acțiunile din Japonia. E clar că nu mai prezintă interes piețile vechi consacrate, ci cele emergente. Operatorii care vor investi mult și repede aici, în țări ca România, Bulgaria, vor avea de câștigat. La fel în China, Rusia, Azerbadjan, unde sunt piețe aproape virgine, se poate câștiga, pentru că acolo se pot vinde servicii mult mai simple și ieftine decât în Vest.
Alcatel are cash flow destul de redus
Spre deosebire de ceilalți operatori de sector, Alcatel a făcut o fuziune importantă cu Lucent Technologies, numai că, așa cum s-a apreciat înaintea acestei fuziuni, a fost o decizie de salvare. Cash flow-ul e destul de redus la Alcatel, cu datorii de peste 60%. În plus, Alcatel s-a împrumutat foarte mult în USD, pentru că la acea vreme cotația USD era scăzută. Francezii au decis împotriva regulii de a te împrumuta în moneda tare, nu în cea slabă. Alcatel nu a știut să împrumute pe termen lung cu dobândă mică, ci a împrumutat pe termen scurt cu dobândă variabilă. La prima tentativă de fuziune de acum 5 ani, americanii de la Lucent Technologies nu au vrut să cedeze managementul corporației și cel mai de preț bun al lor, laboratoarele Bell, la care nu au renunțat, de fapt, nici acum. Alcatel a vrut să cumpere depozitele de patente ale Lucent, dar americanii au impus păstrarea controlului. Lucent și Alcatel credeau că vor avea o capitalizare de piață de 33 mld. USD, dar acest indice este acum de 21 mld. USD.
British Telecom - favorita mea
Favorita mea din întregul sector este British Telecom pentru că are un management foarte echilibrat, cu creșteri sănătoase, fără spectacol.
De exemplu, în Q4 2005 au fost creșteri de 3,95%, dar și în anii grei au fost scăderi de numai 0,99 cu un maxim de 12% în 2002. BT a știut să se împrumute în USD acum și în lire sterline, atunci când lira avea o cotație ridicată și la o dobândă fixă. În 2005, BT a devenit furnizorul Fiat pentru servicii de telecomunicații globale, achiziționând și Infonet Germania în septembrie 2005.
Deutsche Telekom - management echilibrat
Deutsche Telekom a fost foarte speriată de grupul Mannesmann, dar mult mai puțin speriată după sosirea Vodafone care nu a avut lichiditățile necesare în 2002 și 2003.
Deutsche Telekom are rezultate destul de interesante, cu câteva pierderi în istorie, dar ca și British Telecom are un management echilibrat. Problema care se pune este de ce Deutsche Telekom și British Telecom nu au intrat în România. Deutsche Telekom a intrat în Cehia, Ungaria, țările baltice, iar BT are o felie mare din piața rusească și foarte mult din India, unde chiar domină piața fostei sale colonii.
Eu cred că piața românească are o problemă care persistă și în prezent. Operatorul național Romtelecom nu s-a cotat pe bursă, și încă nu e transparent din punct de vedere al rezultatelor financiare. Revenind, DT și BT au singurele acțiuni pe care într-o situație de criză maximă poți risca să le cumperi la un nivel foarte scăzut.
Ericsson dă emoții mari la bursă
Cel mai riscant operator de pe piață este Ericsson, companie care a creat emoții foarte mari jucătorilor la bursă. Ericsson a fost boom-ul anilor '˜90. În coroane suedeze am ajuns la un moment dat, în 2000 la 250 coroane/acțiune, iar în aprilie 2002 o acțiune Ericsson costa 3,60 coroane. În acel moment compania face o mărire spectaculoasă de capital, de 1 miliard USD, ajungând acum la 25-30 coroane/ acțiunea. De exemplu, Nokia a avut o perioadă mai bună în momentele proaste ale Ericsson, dar acum a scăzut de la 20 coroane la 12. Concluzia este că a avea cash pe cont e foarte bine, dar a nu-l cheltui cum trebuie e foarte rău. Oricum, trebuie reținut că orice creștere spectaculoasă a vânzărilor pune în gardă orice fel de investitor. În momentul în care o acțiune crește foarte mult, e cazul să fie vândută, pentru că este foarte puțin probabil să crească mai mult decât acea cotă ridicată la care a ajuns deja. Moda jocului la bursă în anul 2003 a fost cumpărarea celor mai scăzute și a celor mai ridicate acțiuni din fiecare sector de activitate.
Concluzii pentru investitori
France Telecom - afacerea nr. 1 în Franța. Compania poate fi oricând naționalizată, pentru că spre deosebire de toate celelalte companii europene, în Franța statul își poate cumpăra acțiuni, oricând vrea, fără a anunța pe nimeni.
Nokia - creștere spectaculoasă în 2005, cu un vârf în Q4 decembrie 2005 de + 237%. Din acel moment nimeni nu a mai cumpărat acțiuni Nokia, pentru că nu se poate ajunge la o creștere de peste 237% într-un singur trimestru sau dacă se poate, creșterea este atât de mică încât nu are rost să riști. Nokia nu are datorii, nu are cash și nici nu face investiții. Recent, însă, a anunțat un parteneriat cu Google pentru lansarea unui serviciu messenger pe telefoanele mobile Nokia, ceea ce în țări ca ale noastre, unde chat-ul este extrem de bine primit, noul serviciu cred că va prinde foarte bine. Poate fi considerat un business cu un potențial fabulos.
Vodafone are un cash foarte ridicat în urma vânzării acțiunilor la Vodafone Japonia și a reușit să preia controlul companiei SFR, competitorul direct al France Telecom în Franța. Este sigur o companie atrăgătoare.
