Monedele digitale precum e-gold există de mai bine de 10 ani, însă se pare că abia acum încep să atragă atenția utilizatorilor Internetului: pentru prima oară o monedă digitală de sine stătătoare, cea creată
de e-gold Ltd., deține clienți reali, chiar dacă unii dintre aceștia ar putea fi angajați în activități ilicite.
Aceste vești sunt îmbucurătoare, din moment ce până mai ieri banii digitali reprezentau un eșec garantat. Ideea înlocuirii bancnotelor de hârtie cu echivalenți electronici a părut foarte logică la mijlocul anilor '™90, odată cu explozia Internetului. 'Banii digitali reprezintă cel mai bun mediu de schimb pentru o tot mai mare lume informatică', se arăta în 1995 într-un articol din BusineeWeek intitulat 'Viitorul banilor'.
Au urmat alte articole ce au avut la bază aceeași idee, iar la scurt timp Citicorp a patentat o versiune proprietară a banilor digitali.
În acel moment, experții se temeau că banii digitali emiși în particular, ce nu pot fi urmăriți și controlați de către băncile centrale, vor facilita spălarea de bani și evaziunea fiscală.
Ei se temeau, de asemenea, de faptul că banii digitali, pe o scală destul de mare, ar putea submina abilitatea băncilor centrale de a conduce economii prin intermediul politicilor monetare. Oficialii guvernamentali încercau cu disperare să oprească această amenințare.
Astfel, în lipsa unor reglementări exacte, DigiCash, cel mai inovativ sistem de bani digitali, cu cea mai bună publicitate în acel moment, a dat faliment în 1998. CyberCash, o companie competitoare, a urmat aceeași cale în 2001, în același an Beenz și Flooz, 2 rivali, închizându-și afacerile și lăsându-i pe utilizatori în posesia unor bani digitali fără nici o valoare.
'Cei care credeau în noile tehnologii au crezut că monezile și bancnotele vor dispărea, însă banii reprezintă o tehnologie foarte conservatoare', arată G.W.Birch, analist în cadrul Consult Hyperion, o companie de consultanță ce organizează o conferință anuală cu tematica 'banii digitali'.
În ultimii 10 ani, banii digitali au reprezentat o soluție în căutarea unei probleme. Cărțile de credit se descurcă în cazul majorității tranzacțiilor online, în special de când consumatorii au o protecție legală puternică împotriva fraudelor și a greșelilor. Prin contrast, 'noi nu deținem același tip de protecție pentru noile forme de plată', arată Anita Ramasatray, profesoară la Universitatea de Drept din Washington și expert în legi destinate banilor digitali.
Iată de ce aparentul succes al unor firme contemporane ca e-gold (și rivali ca GoldMoney) în atragerea de noi clienți este atât de neobișnuit. Pe lângă anonimitate '“ care era oferită și de versiunile mai vechi ale banilor digitali '“ conexiunea cu aurul pare suficientă pentru a atrage utilizatorii și a-i convinge să investească propriile economii într-o monedă privată. Un sistem bancar ce are la bază aurul, ceea ce reprezintă de fapt e-gold, apelează la oamenii care se tem de inflație și de fluctuațiile ratelor de schimb și care nu au încredere în bancnotele emise de băncile centrale.
Totuși, chiar dacă monedele digitale supraviețuiesc controversei e-gold, nu vor reprezenta niciodată un concurent serios pentru cărțile de credit sau debit. Nimeni nu va cumpăra un ziar cu e-gold. Cea mai bună modalitate de plată pentru micile achiziții cu amănuntul, în viitor, este reprezentată fie de un mic card, precum cardul Octopus emis de sistemul de transport în comun din Hong Kong, fie de o capabilitate de plată inclusă în telefoanele mobile (similar sistemului Edy folosit deja în Japonia).
Aceste sisteme, conectate la instituții respectabile, nu provoacă aceleași temeri precum un sistem privat de bani online. Însă o monedă digitală de succes ridică din nou aceleași probleme semnalate în urmă cu 10 ani, mai ales acum când întregul mapamond este conectat la Internet. Încă nu a sosit timpul banilor digitali, însă ar putea fi mult mai aproape decât credem noi.
